p h o t o g r a p h y

Posts tagged “primavara

Tura foto din Ciucas

Daca tot am ramas putin in urma cu postarile pe site, m-am gandit ca ar fi cazul sa va racoresc putin in zilele acestea caniculare cu o serie de fotografii realizate primavara aceasta. Da, ati auzit bine, sunt imagini de primavara de la tura foto organizata-n Masivul Ciucas in perioada 21-23 aprilie 2017.

Desi in alti ani, exact in aceeasi perioada mai erau doar cateva petice de zapada, vreme calda si plin de branduse, de data aceasta ne-am intalnit cu frig, viscol si multa zapada.
Si drumul pana la cabana a fost cu peripetii deoarece am stat cateva ore blocati pe serpentine, tirurile din fata noastra nu erau echipate cu lanturi, drumul blocat de zapada, iar masinile cu greu am gasit unde sa le parcam la baza muntelui, asta dupa ce am dat o ora la lopata.

Dintr-o urcare lejera cu masinile pana sus, acum s-a transformat intr-o urcare pe jos cu rucsacii in spate prin nameti care alocuri ajungeau pana la un metru. Aceste conditii meteo au facut doar sa ne motiveze si mai mult, sa ne aduca o atmosfera aparte si un rasarit plin de spectacol.

Ca de obicei, ne-am strans o trupa faina si am infruntat intemperiile aducand acasa imagini si amintiri frumoase. Mai jos puteti urmari aceasta serie foto cu speranta ca poate va aduce un strop de racoare… Enjoy! :)

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Daca v-au placut fotografiile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)

Va multumesc mult de tot !!!


Tura foto Ciucas – Aprilie 2017

Primavara o intampinam anul acesta in Masivul Ciucas… Un munte unic, cu formatiuni spectaculoase situat in Carpatii de Curbura, plin de surprize si peisaje de poveste.

Perioada: 21-23 aprilie 2017
Locatie: Masivul Ciucas
Locuri disponibile: 12 (toate locurile ocupate)
Pret: 500 RON/pers (cazarea si micul dejun incluse-n pret)

Cazare si masa:
Cazarea va fi la Cabana Varful Ciucas situata la 1595m altitudine, iar mesele le vom lua tot acolo, micul dejun fiind inclus in pret, iar celelalte mese fie prin comanda din meniul restaurantului sau cine dorest poate aduce de acasa in completare alimente dupa bunul plac. Mai multe detalii despre cabana unde vom sta gasiti aici: www.cabana-ciucas.ro

La workshop poate participa orice pasionat de fotografie indiferent de aparatura si experienta pe care o detine in acest domeniu. Pe parcusul celor 3 zile petrecute impreuna, veti primi informatii utile legate de urmatoarele aspecte:
– folosirea corecta a echipamentului foto;
– fotocompozitie si tehnica realizarii fotografiilor de peisaj;
– realizarea fotografiilor panoramice;
– tehnici de postprocesare a imaginilor.

Echipament recomandat:
– aparat foto DSLR sau compact, trepied, declansator, filtre (graduale, ND, polarizare).
– imbracaminte si incaltaminte adecvata muntelui pentru perioada rece, caciula, manusi, polar.
– rucsac comod pentru urcarea unei mici portiuni pana la cabana (fara trolere, genti, plase, etc)
– frontale sau lanterne foarte utile in cazul plimbarilor dupa apusul soarelui,
– acumulatori, incarcator, carduri, ochelari de soare, bete de tura.

Punct de intalnire:
Ne vom intalni vineri, 21 aprilie la ora 12:00 in parcarea de la baza muntelui, foarte aproape de localitatea Cheia de unde vom urca cu masinile pana unde ne va permite drumul si tractiunea :) dupa care ultima portiune scurta dar mai abrupta pe jos. Dupa inscriere veti primi pe mail si o harta cu punctul exact de intalnire plus alte detalii legate de organizare, traseu si program.

Modalitati de inscriere si plata:
Inscrierile se fac pana la data de 17 aprilie 2017 in limita locurilor disponibile, printr-un mail pe adresa: adypetrisor@gmail.com care va cuprinde urmatoarele date: nume, prenume, telefon si localitatea de unde veti porni (asta pentru o mai buna organizare si repartizare in masini).
Dupa inscriere veti primi un mail cu toate detaliile si un cont unde se va efectua plata avansului de 300 lei, rezultand rezervarea locului la tura foto.

Pentru orice alte detalii sau intrebari ma gasiti pe Facebook sau pe mail-ul adypetrisor@gmail.com
Iar mai jos puteti urmari o serie de fotografii cu imprejurimile realizate in aceeasi perioada turele trecute.
Va asteptam cu drag !!! :)

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Pentru a afla cat mai multi prieteni despre acest eveniment, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)

Va multumesc mult de tot !!!


Green morning

O dimineata verde de primavara-n Muntii Apuseni…in cadrul Festivalului Foto de la Cluj, Impreuna cu Ovidiu am organizat o tura foto in Apuseni. Nu ne-am bucurat ca-n alte dimineti de ceata la rasarit, dar in schimb am descoperit noi cadre de un verde crud si o lumina foarte placuta. Ori de cate ori ai merge in acelasi loc, de fiecare data natura te asteapta cu ceva nou si frumos. Mestecenii proaspat infrunziti si turma de oi ce parca invada zonele dintre ei a fost unul dintre subiectele principale. L-am inclus si pe ciobanasul Sebi in selectie chiar daca e un cadru din primavara trecuta dar zic eu ca se incadreaza perfect fiind in acelasi loc in exact aceeasi perioada :) Multumim participantilor de la workshop si pentru cei interesati, va asteptam la urmatoarea tura foto din Rodnei ce va avea loc foarte curand. Detalii, aici: -Tura foto-n Muntii Rodnei-    Enjoy!

.

.

.

.

.

.

.

Daca v-au placut cumva fotografiile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)

Multumesc mult de tot !!!


Cheile Turzii-n zori de zi

Cheile Turzii sunt foarte aproape de Cluj-Napoca, le vad de fiecare data din masina cand merg prin alte ture foto in zona Apusenilor, dar nefiind un mare fan al cheilor in general, pana acum nu am ajuns niciodata sa le pozez. Poate dupa asteptarea asta de ani de zile ocolindu-le, acum au vrut sa-mi demonstreze ce am pierdut :)

Vineri noapte vine Ovidiu cu ideea sa incercam un rasarit in Cheile Turzii…deschid repede un site meteo, vad soare si ninsori. Fiind si un loc nou pentru mine, fara sa ezit am zis: Mergem! Zis si facut. Calculam noi cam la cat trebuie sa pornim din Cluj pentru a fi sus la rasarit si ne iese 6 fara un sfert. Dupa cateva (putine…prea putine) ore de somn, la 5 si ceva suna ceasul. Culmea, fara sa-l mai aman, sar repede din pat nerabdator sa pornim, parca cumva stiam ce va urma (n-aveam nici cea mai mica idee va dati seama).

Ovidiu asta om punctual, 5:45 e la mine. Dimineata respectiva chiar ne-a demonstrat cat de mult conteaza fiecare minut si va spun si de ce :) Ajungem la baza cheilor, cam noapte afara…zapada, -7 grade pe bord in aprilie, pare ca am ajuns cam repede dar totusi incepem sa urcam si fara sa ne oprim vreo clipa (fiind foarte frig si sa ne incalzim), in vreo 40 de minute am urcat pana deasupra cheilor cand se zareste o pata rosie pe cer.

Gasim un punct de vizibilitate, fara multe balarii (arbusti, crengi) si pana scot aparatul din geanta isi face aparitia si soarele. Am ajuns la fix! Nu ma dezmeticesc bine, n-apuc sa-mi trag nici sufletul ca incepe spectacolul. Cerul se coloreaza intr-un mod spectaculos, dupa cateva cadre cu soarele-n fata ma intorc si ce sa vezi…in spate cerul e impartit in doua culori (rosu/albastru…clar e  stelist:) Zaresc mai jos un mesteacan si cobor repede spre el. Dupa ce caut cateva unghiuri, gasesc un cadru sa-mi placa cu acel copac si trec repede sa pozez valea plina de case, brazde si o lumina aurie de nedescris.

Totul se schimba de la o secunda la alta si am incercat sa profit la maxim de ce am vazut. La orizont se zarea cum vine grabita o ninsoare ce semana parca cu o furtuna de nisip aurie ce inghitea totul in calea ei, iar lumina era pur si simplu bestiala. Cat ai clipi valea se intuneca acoperita de nori si ninsoare cand imi dau seama ca eu am intors spatele unui rasarit si daca ma intorc poate mai prind cateva momente de lumina…dar ce sa vezi am coborat destul de mult, asa ca fuga la deal a fost singura optiune :)

Ajung din nou sus si vad cum soarele este inghitit de acei nori negri de ninsoare, dar apuc sa mai declansez cateva cadre. Dupa ce se stinge si ultima raza de lumina, las aparatul de la ochi si abia atunci realizez ca ninge abundent si-s plin de zapada. Ma uit la Ovidiu si-l intreb: Ce-a fost asta? Tu ai vazut ce am vazut si eu sau am visat? A fost incredibil…

Am pus si o poza cu mine facuta de Ovidiu cand imi bagam aparatul in geanta sa va dati seama cum ningea la nici o ora de la prima raza de soare dupa un rasarit absolut fabulos. Hotaram sa ne mai invartim putin pe acolo poate se mai sparg norii si mai prindem ceva desi vizibilitatea era zero. Si noi putin hapsani dupa ce cadre am strans, dar nu se stie niciodata :) Oricum a fost un ragaz pentru a vizualiza pozele sa-mi dau seama ce am facut in viteza aia fiindca s-a intamplat atat de rapid si parca a fost ireal totul. Dupa o rasfoire calma imi dau seama ca e de bine si am de unde alege cateva imagini sa le impartasesc cu voi :)

Asteptarea a dat rezultate fiindca in final am mai reusit sa fac o panorama dar intr-o cu totul alta lumina, cu care voi incheia seria aceasta din Cheile Turzii. Sper sa va placa fotografiile de mai jos iar daca ati citit cumva textul, sper sa traiti putin cateva din momentele pe care le-am savurat eu in acea dimineata… Enjoy!

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Cheile Turzii – Cluj – Romania

Daca v-a placut seria de fotografii nu uitati va rog de butoanele pentru share :)

Va multumesc mult de tot !!!


O fărâmă de Maramureș

Weekendul trecut am fost din nou in Maramures, la Botiza mai exact unde am avut parte de cateva zile ce mi-au ramas la suflet. Foarte multi factori au contribuit sa ma simt atat de bine dar nu stiu mai precis care si in ce proportie :) Poate eclipsa de soare ce ne-a prins vineri pe drum, poate echinoctiul de primavara ce a fost chiar sambata, probabil vremea calda sau ca a sosit in sfarsit primavara cu branduse si ghiocei, poate ca am fost insotit de prieteni dragi cu care ne-am distrat de minune, poate chiar Maramuresul plin de oameni deosebiti si cu multe subiecte de pozat, dar cu siguranta si gazda si mancarea de te lingi pe degete plus nu in ultimul rand vinul de casa si horinca din belsug :) Oricare ar fi, in combinatia asta au dat tare bine si m-am intors cu amintiri placute si cu ceva cadre ce zic eu ca merita sa le vedeti pentru ca surprind putin din atmosfera si locurile Maramuresene… Enjoy!

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Botiza – Maramures – Romania

Daca v-a placut seria de fotografii nu uitati va rog de butoanele pentru share :)

Va multumesc mult de tot !!!


Primavara-n Cluj

Primele fotografii de primavara pe anul acesta… sper totusi ca se va indrepta vremea si vor mai urma multe altele :) Enjoy!

Locatie: Baisoara – Cluj – Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!


Retezat intr-o zi de primavara

A treia mea vizita in Retezat a fost cea mai scurta dintre toate (o zi si ceva), dar pot spune ca a fost o iesire de povestit la nepoti. Dar pana oi avea eu nepoti va povestesc pe scurt si voua, nu de alta dar ramane scris ca nu cumva sa uit sau sa mai infloresc peste cativa ani :)

Lucrurile stau cam asa…daca tot a fost cam scurta iarna asta si nu prea am vazut zapada prea des la fata, impreuna cu doi prieteni (Ovi si Edy) ne-am gandit sa mergem pana-n Retezat poate gasim vreo doua cadre mai albe. Cand toata lumea se bucura de caldura, primavara, terase si fustite, in capu’ nostru e doar frig si zapada :) Verificam prognoza meteo… vineri frumos, sambata senin, duminica vine vantu’ norii si lapovita. Pai hai sa fugim de vineri si sa prindem o sambata frumoasa pe creste. Zis si facut! Ne punem vineri pe masina, o lasam apoi in Carnic (mai jos de Cascada Lolaia), dupa care pedalam pe jos pana la cabana Gentiana (1672m). Ajungem la cabana putin inainte de apus iar cabanierul ne asteapta-n prag…suntem primii sositi. Povestim putin cu el, ii spunem ce ganduri avem, Vf. Retezat, trezit, rasarit, etc. dar nu avem cum sa nu remarcam primul lucru, ca are toata fata arsa. Nici nu trebuie sa-l intrebam ce a patit ca ne spune imediat sa avem mare grija la soare ca el a facut o plimbare de cateva ore cu o zi inainte si s-a ars in ultimul hal pe fata. Noroc ca avem cagule si ochelari de soare.

Tocmai ajunsi de pe drum, foarte primitor cabanierul pune la fiert apa pentru 3 ceaiuri sa ne mai incalzim dar ramane foarte suprins cand aude ca noi vrem trei beri reci :) Oricum, ne acomodam repede, bem berile, apoi ceaiurile, apoi alte beri… intre timp mai ajung si alti turisti, povestim si daca tot suntem primii veniti ne alegem 3 paturi (care vrem noi din toata camera) fiindca mai urmeaza sa ajunga in seara respectiva inca un grup de persoane. Fiind putin racoare-n cabana (cel putin in sala de mese) baietii mei aleg trei paturi toate sus aproape de soba. Totul perfect pana aici, inca nu era tarziu, iesim pana afara sa fac un cadru de noapte sa vedem ce iese. Gasesc un iglu mare langa cabana, luna-l lumina frumos, ne jucam putin si cu frontalele, facem un light painting, din cateva incercari iese ce mi-am dorit, dupa care putin inghetati…hai inauntru, ajunge cu pozatu’ ca ora de trezire-i la 5 fara maine dimineata daca vrem si un rasarit de pe traseu.

Intram in cabana, tiptil in camera ca unii s-au pus la somn…si ne izbeste un val de caldura. Era ca-n sauna. Noi destepti foc, paturi sus, langa soba :) Ovi nu sta mult pe ganduri si se suie-n pat, eu cu Edi nici gand…nu se poate dormi acolo. Fiind paturile de jos inca libere ne punem jos. Atipesc putin, ma trezesc de cald, arunc bluza de pe mine…Ovi tot sus, nu stiu cum rezista. Pe la miezul noptii ajunge si grupul de turisti. Fosnaieli, soapte, frontale, ma trezesc si-l aud pe cabanier rugandu-l pe Ovi daca nu vrea sa coboare si el in paturile de jos ca au venit si cateva fete si nu le-ar pune intre noi (nu vad unde era problema, dar in fine:) Au urmat cateva glume pe seama caldurii, nimeni nu putea sa adoarma dar am deschis intr-un tarziu usa de la camera si a intrat ceva aer mai racoros ca nu se putea respira. Am adormit intr-un tarziu dar a trecut noaptea cat ai clipi si dimineata 4:45 trezirea!

Mi-am dezlipit cu greu ochii dar cand am dat de apa de la robinet (-1000 grade) m-am trezit instant. Am mancat ceva, ne-am echipat si am pornit spre creste pe intuneric. Pe Valea Pietrele s-a luminat si gasind niste ochiuri de apa ceva mai jos de Lacul Pietrele hotaram sa asteptam acolo rasaritul si sa nu urcam mai sus. Ma invart pe acolo stanga, dreapta sa-mi gasesc vreo doua cadre pentru primele raze de lumina si dupa vreo 30 minute se lumineaza Vf.Bucura dupa care incet, incet coboara lumina si mai jos pe coama intr-un adevarat spectacol ce se oglindea in apa limpede si rece de munte.

Dupa incheierea spectacolului, ne strangem catrafusele si pornim spre creasta ca doar avem in plan Varful Retezat. Zapada tot mai mare, viscolita, dar ce noroc de noi ca-l avem pe Edi maratonistul in fata care face urme sa putem inainta mai usor :) Urcam pe Culmea Stanisoarei de unde observam ca suntem primii ce au ales ruta asta spre Retezat (nemaifiind urme-n zapada) dar nu stam mult pe ganduri si gasim o varianta de urcat pe Saua Retezatului, care parea cea mai ‘lejera’. Multa zapada, tare inclinat, dar reusim sa ajungem sus croindu-ne drum pe diagonala.

Deja era altceva…vedeam spre orizont, priveam totul de sus. Ne odihnim putin, rontaim ceva si pornim spre Varful Retezat plin de lespezi de piatra si bolovani care ies doar cu varfurile din zapada viscolita. Cand esti la baza lui nu ai o priveliste care sa te indemne prea mult la urcat dar daca tot suntem acolo, hai sus! Cu cateva opriri scurte pe traseu ajungem in sfarsit pe varf. E absolut superb! Cer albastru, soare, temperatura ok, peisaj fantastic, unde mai pui ca se vede si Parangul in departare… Ne bucuram de ce vedem, ne pozam cu tabla din varf (2485m), cateva poze funny de Facebook (noi ninjalaii cu cagule – LINK foto) dupa care punem tara la cale sa vedem ce facem.

Obiectivul de a atinge Vf.Retezat l-am indeplinit, cateva poze am facut…dupa cum se inteteste vantul si apar norii la orizont, se pare ca cei de la meteo au avut dreptate de data asta si spre seara va veni lapovita si viscolul de care va ziceam la inceput. In acest caz de comun acord stabilim sa nu ne intoarcem la Gentiana pa traseul pe unde am urcat ci sa coboram pe Culmea Lolaia spre cabana Pietrele dupa care tot mergem spre masina si directia Cluj. Nu avea rost sa mai ramanem o noapte pe munte cu o astfel de vreme. Era vreo 3pm ceasul cand incepem sa coboram Retezatul pe partea nordica.

Cei ca au urcat Retezatul de pe Culmea Lolaia chiar si vara o sa-si dea seama cam cum a fost coborarea noastra iarna cu traseul acoperit de gheata si zapada. Dar am ajuns cu bine la baza Retezatului dupa care a urmat spre surprinderea noastra cea mai obositoare portiune a traseului. Desi am crezut ca varianta pe Culmea Lolaia si coborarea pana la cabana Pietrele va fi usoara, intreaga portiune care pe timp de vara e plina de jneapan inalt si lespezi uriase, acum era acoperita de aproximativ 1m de zapada. Tufele de jneapan ingropate, marcajul pe stanci a disparut iar noi aproape la fiecare pas intram pana la brau in zapada chinuindu-ne apoi sa scoatem piciorul blocat printre crengi sau intre pietre. Pe langa asta am prins pe coborare vantul anuntat de meteorologi ce viscolea zapada cu vreo 80 km/h si care pur si simplu iti zbura betele de tura din maini si nu te lasa sa pasesti in linie dreapta.

Era un peisaj destul de interesant cu acel viscol ce spulbera zapada, dar fiind cu teleobiectivul pe aparat iar aparatul in rucsac nu m-am incumetat sa-l schimb pe o astfel de vreme pentru a surprinde dramatismul momentului. Oricum ultima parte a pus capac, foarte obositoare bucata de traseu..ajunsi in padure nu mai aveam probleme cu vantul iar picioarele parca mergeau singure la vale. In momentul in care am ajuns la Cabana Pietrele deja s-a intunecat, pe cer erau nori negri asa ca n-am zabovit mult si ne-am continuat drumul pana la masina la lumina frontalei, drum ce a mai durat vreo ora si ceva.

Ne-a tinut in viata gandul ca ajungem sa mancam o pizza buna-n Hunedoara (ceea ce am si facut) iar tragand linie, a fost o tura foto de 15 ore (am depasit recordul de 14 ore din Pop Ivan – Muntii Maramuresului) in care ne-am simtit bine, ne-am intors cu amintiri frumoase, ceva arsuri pe langa ochelari si pe nas, cu ceva febra musculara dar o oboseala placuta si o tura pe care as repeta-o oricand. Sper ca nu v-am plictisit cu atatea vorbe iar aceste cateva fotografii arata exact frumusetile intalnite pe traseu.

Ati citit, vizionat, acum merita si ascultat ceva: – Muntii mei –

Locatie: Muntii Retezat – Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!