p h o t o g r a p h y

Tura foto din Franta – Iunie 2019



Fiindca tura foto din Franta este inca proaspata in amintiri, a trecut putin peste o saptamana de cand ne-am intors, am zis sa nu mai astept si sa va arat cum a fost, ce am vazut si mai ales cat noroc am avut si de asta data :) Orice tura foto de acest gen in care formam o trupa de oameni faini si stam impreuna aproape 10 zile se transforma intr-un adevarat concediu plin de clipe memorabile, mancare buna, locuri minunate si multa distractie. E greu sa evidentiezi asta prin imagini dar am sa pun la sfarsitul postarii si cateva cadre primite de la prieteni.

Va multumesc din suflet tuturor ca ne-ati insotit si de data aceasta, ati facut ca tura din Franta sa fie un nou suflu de aer proaspat si din ce am inteles de la voi, ar trebui sa mai mergem fiindca mai este loc de multe cadre si lumini roz :)

Desi in perioada in care ne-am aflat noi acolo aproape toata tare era sub coduri rosii de canicula, noi ne situam in zona Normandiei si Bretaniei unde temperaturile erau foarte placute, diminetile si serile chiar racoroase. Desi eu sunt adeptul muntilor si mai putin a litoralului, coastele stancoase ale Frantei m-au dat pe spate si la propriu si la figurat, astfel m-am descotorosit de un set de filtre cu tot cu holder ce au ajuns in ocean, ramanand fara ele chiar din prima zi de workshop.Tot acum s-a nimerit sa vad unul dintre cele mai spactaculoase ceruri la apus si nu din balconul blocului cum se intampla de obicei, ci chiar la unul dintre cele mai emblematice locuri turistice ale francezilor si anume Mont Saint-Michel. Povestea cadrului este interesanta fiindca nici unul dintre noi nu ne-am asteptat nici o secunda la atat spectacol… Cerul era destul de acoperit, gri, fara vreo culoare chiar si cand soarele era foarte aproape sa apuna, dar totusi am cautat un loc de unde puteam sa vad o reflexie clara a insulei. Chiar in momentul apusului s-a zarit un punct rosu la orizont pentru vreo 2 minute dar apoi s-a stins si totul a devenit din nou gri si intunecat. Atunci, realizand ca asta a fost tot, am scos telefonul mobil si am inceput sa trimit poze, sa vorbesc cu lumea pe chat, sa strang grupul pentru plecare, cand cu coada ochiului zaresc ceva colorat in apa. Ridic privirea si tot cerul s-a colorat in cateva secunde, a prins o textura incredibila de un rosu-violet intens. In momentul acela incep sa reincadrez, noroc ca n-am strans aparatul si trepiedul, toate erau pregatite… si reusesc sa fac vreo doua cadre pana a inceput sa ma saboteze apa care tot urca incet. A venit fluxul care m-a fugarit de unde stateam fiindca eram deja cu picioarele in apa, plus ca toata reflexia s-a stricat ajungand locul sa arate exact ca un rau involburat in mai putin de un minut. Asta este, noroc ca m-am sincronizat si am reusit sa realizez cadrul ce mi-l doream.

In urmatoarele zile am vizitat multe faruri spectaculoase, plaje, incercam sa ne mulam cat de bine putem pe lumina buna de fotografiat, chiar daca ziua era parca nesfarsita (incepea la 5 dimineata si se termina dupa ora 11). Mai greu a fost sa ne obisnuim cu orele de masa ale francezilor care deschideau restaurantele doar intr-un interval orar destul de scurt cu care noi nu prea suntem obisnuiti. Iar pe sfarsitul turei foto am fotografiat un cimitir de corabii abandonate, dupa care am descoperit chiar langa cazare o cofetarie cu produse absolut delicioase pe nume Au Petit Prince… stati linistiti, nu va vreau raul astfel n-o sa pun si poze cu mancare din tura, dar pot sa va spun ca am mancat in 10 zile aproape tot ce misca in Atlantic :)

Cam asta ar fi pe scurt iesirea noastra din Franta, nu va mai zapacesc de cap si va las sa vizionati o serie de imagini realizata pe parcursul acestor zile… si nu uitati, in toamna mai avem cateva locuri libere la turele foto colorate din Dolomiti si Bavaria! Enjoy :)


Daca v-a placut seria de imagini nu uitati va rog de butoanele pentru share… Va multumesc mult de tot !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four × 5 =