Pe culmi de Retezat

Vineri, 13 Martie pornim spre Retezat cu Ovi si Edy pentru o reeditare a turei foto de anul trecut in aceeasi formula si aceeasi perioada (tura foto din 14 Martie 2014 poate fi gasita aici: – Retezat intr-o zi de primavara –) doar ca de data aceasta planul nu mai e varful Retezat, ci varful Peleaga.

Pornim din Cluj pe dupamasa, seara ajungem aproape de Carnic unde masina nu mai inainteaza intr-o curba plina de gropi si noroaie…derapeaza, o impingem, nu merge si suntem nevoiti s-o lasam putin mai jos. Asta e! Data trecuta am urcat mai sus, acum suntem nevoiti sa mergem mai mult pe jos pana la cabana Gentiana. N-ar fi o problema mersul pe jos, doar ca deja s-a intunecat, mergem la lumina frontalei iar pe drum e cel mai mare noroi pe care l-am vazut vreodata (oricum ma insel..cel mai mare noroi va fi la intoarcere:).

Noroc de parazapezi…sunt foarte ok si la noroaie sa nu te murdaresti din cap pana-n picioare, asa ca dupa vreo 3km de innotat prin namol dam de zapada pe drum si se termina calvarul. Putin mirati de marimea zapezii fata de anul trecut (mult mai multa) inaintam pe traseu prin padure pana dam de cabana Gentiana. Urmeaza povestile cu cabanierul, obisnuitele beri, cateva ceaiuri in termos pentru ziua de maine si aflam ca suntem cazati in camera de sus.

Urcam la etaj si cand intram in camera ne izbeste caldura. Direct ne-a fugit gandul la tura trecuta cand am dormit in camera de jos si am facut sauna de n-am putut dormi. Dar dupa cateva minute ne-am dat seama ca nu-i chiar asa cald, doar langa soba era mai fierbinte aerul asa ca ne punem in pat pentru somn fara planuri prea mari de trezit cu noaptea-n cap deoarece se anuntau nori pe dimineata…deci fara rasarit de data asta:)

Incercam sa adormim, e cam devreme ora 11 sa inchid ochii dar pan`la urma atipesc. Nu trece mult si mai sosesc cativa turisti pe la 12, galagie, ma trezesc…soba stinsa putin mai racoare, asta e incerc sa adorm la loc. Inchid intr-un sfarsit ochii, cred ca pe la 1 noaptea…alti turisti, aceeasi figura, trezit..mai frig, ma infofolesc bine si iau somn. Aproape de 2, ce sa vezi? Mai vin cativa deja frig bine si am la mine doar un tricou si un polar iar patura nu era prea groasa asa ca fac tot ce pot sa ma incalzesc, respir sub patura, ma ghemuiesc, ma sigilez bine sa nu iasa nici un fir de caldura si pana la 6 mai inchid ochii cate putin si cumulez vreo 3 ore de somn probabil.

Asta e, o sa dorm acasa..aici am venit cu alte planuri asa ca ne dam jos din paturi, ne echipam si placam primii pe traseu in drum spre Peleaga. Foarte multa zapada, dar se vad ceva urme, mergem pe ele si nu ne afundam asa tare pe cat am fi crezut. Vremea nu e chiar rea, printre nori si ninsoare se mai vad sparturi, ne mai face si soarele cu ochiul din cand in cand, trag vreo cateva cadre cu jnepeni si stanci ingropate-n omat, nu e tare frig, e bine. Ajungem in zona lacului Pietrele unde anul trecut am facut oglindiri cu rasaritul in portiuni de apa dezghetata, dar acum nici gand…sunt vreo 2m de zapada.

Cerul se acopera din nou, Peleaga nici nu se vede-n nori…ninge abundent dar nu ne lasam si continuam urcarea cu neobositul Edy in frunte ce ne face urme sa ne fie mai usor:) Inainte de creasta vine o portiune mai abrupta, superEdy trece de ea, noi ne chinuim, am spart toata zapada si fiind foarte abrupt cu zapada nisipoasa pana-n piept e imposibil sa mai inaintam. Ovi si cu mine hotaram sa coboram si sa incercam prin alta parte cand Edy de sus striga ca ne arunca coarda. Ovi era deja jos..eu ma intorc fiindca n-am coborat atat de mult si cu chiu cu vai ajung din nou in locul unde m-am impotmolit initial. Prind coarda ancorata de Edy intr-o lespede uriasa si astfel cu usurinta ajung sus.

Ovi incearca singur sa urce pe o alta panta, dar fara urme, la fiecare pas se afunda pana-n brau si extenuat ne spune sa mergem noi doi in continuare pana pe varf. Primind acordul lui, mergem mai departe hotarati sa nu ne intoarcem pana ce nu ne facem poza cu tabla din varf:) Spre norocul meu, in urcare mai vine o spartura-n nori, patrunde ceva soare si mai fac cateva cadre cu atmosfera incredibila si peisajul alb ce-ti taia rasuflarea.

Dupa cateva minute, soarele dispare, ceata cu norii revin si continuam urcarea fara sa vedem prea multe. Desi traseul marcat cu stalpi, dar la distanta cam mare intre ei si vizibilitatea foarte scazuta nu ne dam exact seama daca suntem bine plasati pe traseu si scot telefonul cu gps sa vad de curiozitate ce-mi arata. Surpriza! Imi arata pe harta varful pana si traseul de creasta foarte exact asa ca ne luam dupa el si in maxim 20 de minute ajungem pe varf:) Gasim tabla mult asteptata, dar ingropata intr-un metru si ceva de zapada. Ne pozam pe varful Peleaga – 2509m (poza din final cu caciula funny crosetata de Ramo), mai stam putin sa vedem daca se mai limpezeste cumva cerul sa facem cateva imagini de sus..dar n-avem noroc si incepem sa coboram pe unde am urcat.

La coborare ne mai intalnim cu cativa prieteni ce am aflat mai apoi ca au ajuns si ei sus, pana la urma il gasim si pe Ovi catarat aproape de creasta si coboram veseli spre Gentiana dupa care ne continuam drumul la masina. Surprizele nu s-au terminat fiindca ajungem la drumul forestier din Carnic unde namolul s-a dublat fata de ieri si ne pare rau ca nu avem o barca sa vaslim pana la masina:) Cred ca a fost cea mai dificila si neplacuta portiune de traseu dar in sfarsit dam de masina si pornim spre casa dupa o zi si-o noapte luuunga.

Cam asta a fost tura din Retezat de anul acesta…ramane de vazut cum va fi la anul in aceeasi perioada:) Va las acum dupa romanul asta sa vedeti si cateva fotografii de pe traseu…Enjoy!

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Muntii Retezat – Romania

Daca v-a fost pe plac seria de fotografii, nu uitati atunci va rog de butoanele pentru share :)

Va multumesc mult de tot !!!

March 19, 2015 | Categories: Landscapes | Tags: cabana, gentiana, iarna, munte, peisaj, retezat, romania | Leave A Comment »