Oasa – panorama
Am ales si un cadru mai larg sa observati ce am putut eu admira de pe Muntele Fetita. Am urcat o panta destul de abrupta pentru a prinde semnal la telefon, iar cand am ajuns in varf, vazand peisajul, am si uitat de ce ma aflam acolo…Oasa este atat de frumoasa datorita lipsei si interventiei reduse a omului in zona. Parca m-am aflat pe alta planeta vazand lacul atat de limpede si curat, nici un pet plutind si nici o manea nu zguduia padurea… Singurele zgomote erau trilurile pasarilor si mugetul cerbilor treziti odata cu ridicarea cetii. Nu pot exprima prin aceasta imagine nici 1% din ce am simtit eu vizitand imprejurimile, dar va pot arata cat de frumoasa este natura nepoluata, iar aici fac o mica paranteza; in saptamana petrecuta la Manastirea Oasa, m-am facut folositor cateva ore si pe la bucatarie unde am spalat vase si am fost instruit sa folosesc cat mai putin sapun, deoarece apa ajunge in lac. Sunt cateva vorbe care m-au facut sa realizez cat de mult pretuiesc calugarii de acolo natura care le ofera tot ce au nevoie pentru a trai.
Manastirea Oasa
In Muntii Sureanu, la 1400m, douazeci si patru de monahi ortodocsi aprind vazduhul cu rugaciunile lor. Sunt tineri, intelectuali de elita, cu viata daruita lui Dumnezeu. Ca in orice manastire, clopotele de la Oasa par sa urmeze alt calendar si alta succesiune a orelor diurne. Ziua incepe la miezul noptii si se incheie mult dupa pranz, cand monahii reusesc sa fure cateva ore de somn si sa-si faca o parte din pravila lor calugareasca. Nu oricine poate sa reziste aici, in pustiul de piatra al muntelui, singur cu Dumnezeu si puzderia de fiare ce salasluiesc prin paduri. Trebuie sa fii cu adevarat puternic ca sa traiesti la Oasa, pe inaltimile locuite candva de daci, unde anul are numai doua anotimpuri, iar timpul pare incremenit in largi secvente liturgice. Am avut sansa sa-mi petrec o saptamana la Manastirea Oasa in urma participarii la workshop-ul de fotografie organizat la initiativa parintelui Pantelimon, workshop sustinut de fotograful Dragos Lumpan, de la care am invatat cateva lucruri esentiale despre cum sa lucrezi pe un anumit subiect si mai ales cum sa-ti organizezi o selectie fotografica. Pe mine m-a fascinat viata calugarilor de la Oasa si bineinteles, peisajul superb ce inconjoara manastirea. Am sa va arat aici doar cateva mostre din privelistea Oasei, in urma selectiei stricte asupra fotografiilor :)
Paraul Rece – ziua 4
Ziua 4, destul de incarcata..am plecat din Paraul Rece cu gandul de a vizita Castelul Bran. Am ajuns, am vizitat, multa lume…si mai multi vampiri, bazar, turisti, masini, inghesuiala, nimic interesant. Doar nu pierdem o zi aiurea; hai sa mergem la Cheile Dambovicioarei :) Nu am sa postez inca imagini de acolo, dar am sa va arat cateva cadre intalnite pe drum, si anume vedere din Moeciu de Jos spre Muntii Piatra Craiului. Pe mine m-a incantat peisajul, sper sa va placa si voua :)
Paraul Rece – ziua 3
O alta zi insorita la Paraul Rece m-a facut sa parasesc statiunea, indreptandu-ma spre cabana Garbova. Cea mai scurta si lejera varianta era sa urcam in prima faza cu telescaunul din Predeal, dar la casa de bilete am aflat: 7 minute de urcare, 30 lei biletul. Nici gand…mersul pe jos e mai sanatos, iar din telescaun nu vedeai mai nimic interesant fiindca urca printre brazi. Asa ca am luat-o pe un traseu ocolitor, (Partia Cocosul) ce-i drept mai lunga de 7 minute :) dar dupa urcarea pe jos, berea din varf a parut mult mai buna :) Sus am gasit un peisaj minunat, multa lume, dar parca nu era de ajuns…trebuia sa ajungem la caban Garbova si sa mancam ceva. Pana la cabana drumul a fost foarte lejer, am mancat, ne-am odihnit, dar parca n-am pozat mai nimic inca. O varianta care mi-a suras a fost urcarea pe varful Clabucetul Taurului, cu o panta destul de serioasa, dar in varf ne-a asteptat un peisaj cu un cer de vis. Am stat si ne-am relaxat o vreme acolo sus, iar apoi a urmat o coborare pana-n Predeal care parca nu se mai termina, dar in care am mai tras cateva cadre cu o lumina frumoasa si blanda (link). O zi bagata-n arhiva pe care n-o s-o uit.
Paraul Rece – ziua 1
Cateva cadre in drum spre cabana Diham, de unde se pot vedea foarte frumos Muntii Bucegi. Am profitat de cateva momente inainte de a ne invalui ceata :)
Cheile Rametului – satul Cheia
Weekend`ul trecut am avut ocazia sa admir Cheile Rametului… dupa un drum de trei ore prin intuneric escaladand muntii stancosi ai Trascaului, in jur de 12 noaptea am ajuns in centrul satului Cheia, la vechea scoala, care acum e transformata in Baza de Supraveghere Ecologica Cheia. Datorita izolarii, il putem numi un fost sat, deoarece mai este locuit doar de doua persoane iar cu una dintre ele ne-am intalnit, deci am cunoscut jumatate din populatia satului :) Peisajul este minunat iar casele parasite acoperite cu paie creeaza o atmosfera aparte a satului vechi. Accesul in zona se poate face pe trei trasee: pe cursul apei – traversarea cheilor efectiv prin rau unde in unele locuri apa ajunge pana la gat (merita incercat); un alt traseu este o carare prin padure de 4 km cu traversarea a numeroase podete improvizate care pleaca din cel mai apropiat sat, Bradesti (drumul l-am facut la intoarcere si e destul de lejer); iar cel de-al treilea, pe care l-am parcurs noaptea este traseul denumit “Brâna caprei”, care porneste din chei, urcand puternic pe niste cabluri si avand destul de multe zone abrupte. Acest traseu strabate cheile pe o carare suspendata cu 100 m deasupra apei, oferind peisaje superbe. Traseul nu este amenajat pentru turisti, presupunand pasaje de catarare pentru depasirea unor obstacole, asa ca este recomandata parcurgerea lui doar pe vreme buna si doar de catre cunoscatori ai zonei sau de catre turisti antrenati si echipati corespunzator :) Acum, ca v-am prezentat in mare locatia am sa va arat si cateva imagini din satul Cheia, dar vor urma si altele fiindca cu siguranta voi mai vizita zona fiindca mi s-a parut o experienta frumoasa care merita repetata.
Cheile Rametului
Cheile Rîmeţului sunt situate în partea central-estică a Munţilor Trascăului, pe cursul mijlociu al Văii Geoagiului, numită în avale Valea Mănăstirii, iar în amunte Valea Mogoşului; altitudine maximă 1189 m, altitudine minimă 530 m.
Location: Muntii Trascaului (Apuseni) – Alba Iulia zona satului Cheia
EXIF: Canon EOS 450D; f/5,6; Exposure 1/400; ISO-200; Focal 15mm; CPL filter
Dumbrava minunata
Location: Crivaia – Caras Severin
EXIF: Canon EOS 450D; f/9; Exposure 1/50; ISO-200; Focal 31mm; no filter
Rasarit pe Semenic
Castigator al concursului national studentesc de arta fotografica cu tema peisaj organizat de Casa de Cultura a Studentilor – Timisoara, impreuna cu IrisPhotoClub am avut ocazia sa particip la o tabara foto plina de voie buna si muuuuuuuulta ploaie in localitatea Crivaia – Caras Severin :) Pentru mine tabara s-a incheiat cu mai multa distractie si mai putine poze :D Totusi am gasit cateva cadre care-mi plac de pe Semenic, prima dimineata care din fericire a fost si singura cu soare :)
Foarte multa lume ma intreaba ce filtre de Photoshop folosesc, cum le prelucrez cum le fac si cum imi ies culorile astea. La aceasta postare am trimis unor persoane imaginile originale sa se lamureasca ca e 0 editare. Singurul lucru care l-am facut a fost resize si putin sharp, nici macar crop. Nu sunt HDR, folosesc polarizare si filtru gradual ND8. Repet, nu sunt rezultatul Photoshop`ului.
Siluete
Location: Vatra Dornei – Suceava
EXIF: Canon EOS 450D; f/4; Exposure 1/3200; ISO-200; Focal 200mm; no filter
