Cheile Turzii-n zori de zi

Cheile Turzii sunt foarte aproape de Cluj-Napoca, le vad de fiecare data din masina cand merg prin alte ture foto in zona Apusenilor, dar nefiind un mare fan al cheilor in general, pana acum nu am ajuns niciodata sa le pozez. Poate dupa asteptarea asta de ani de zile ocolindu-le, acum au vrut sa-mi demonstreze ce am pierdut :)

Vineri noapte vine Ovidiu cu ideea sa incercam un rasarit in Cheile Turzii…deschid repede un site meteo, vad soare si ninsori. Fiind si un loc nou pentru mine, fara sa ezit am zis: Mergem! Zis si facut. Calculam noi cam la cat trebuie sa pornim din Cluj pentru a fi sus la rasarit si ne iese 6 fara un sfert. Dupa cateva (putine…prea putine) ore de somn, la 5 si ceva suna ceasul. Culmea, fara sa-l mai aman, sar repede din pat nerabdator sa pornim, parca cumva stiam ce va urma (n-aveam nici cea mai mica idee va dati seama).

Ovidiu asta om punctual, 5:45 e la mine. Dimineata respectiva chiar ne-a demonstrat cat de mult conteaza fiecare minut si va spun si de ce :) Ajungem la baza cheilor, cam noapte afara…zapada, -7 grade pe bord in aprilie, pare ca am ajuns cam repede dar totusi incepem sa urcam si fara sa ne oprim vreo clipa (fiind foarte frig si sa ne incalzim), in vreo 40 de minute am urcat pana deasupra cheilor cand se zareste o pata rosie pe cer.

Gasim un punct de vizibilitate, fara multe balarii (arbusti, crengi) si pana scot aparatul din geanta isi face aparitia si soarele. Am ajuns la fix! Nu ma dezmeticesc bine, n-apuc sa-mi trag nici sufletul ca incepe spectacolul. Cerul se coloreaza intr-un mod spectaculos, dupa cateva cadre cu soarele-n fata ma intorc si ce sa vezi…in spate cerul e impartit in doua culori (rosu/albastru…clar e stelist:) Zaresc mai jos un mesteacan si cobor repede spre el. Dupa ce caut cateva unghiuri, gasesc un cadru sa-mi placa cu acel copac si trec repede sa pozez valea plina de case, brazde si o lumina aurie de nedescris.

Totul se schimba de la o secunda la alta si am incercat sa profit la maxim de ce am vazut. La orizont se zarea cum vine grabita o ninsoare ce semana parca cu o furtuna de nisip aurie ce inghitea totul in calea ei, iar lumina era pur si simplu bestiala. Cat ai clipi valea se intuneca acoperita de nori si ninsoare cand imi dau seama ca eu am intors spatele unui rasarit si daca ma intorc poate mai prind cateva momente de lumina…dar ce sa vezi am coborat destul de mult, asa ca fuga la deal a fost singura optiune :)

Ajung din nou sus si vad cum soarele este inghitit de acei nori negri de ninsoare, dar apuc sa mai declansez cateva cadre. Dupa ce se stinge si ultima raza de lumina, las aparatul de la ochi si abia atunci realizez ca ninge abundent si-s plin de zapada. Ma uit la Ovidiu si-l intreb: Ce-a fost asta? Tu ai vazut ce am vazut si eu sau am visat? A fost incredibil…

Am pus si o poza cu mine facuta de Ovidiu cand imi bagam aparatul in geanta sa va dati seama cum ningea la nici o ora de la prima raza de soare dupa un rasarit absolut fabulos. Hotaram sa ne mai invartim putin pe acolo poate se mai sparg norii si mai prindem ceva desi vizibilitatea era zero. Si noi putin hapsani dupa ce cadre am strans, dar nu se stie niciodata :) Oricum a fost un ragaz pentru a vizualiza pozele sa-mi dau seama ce am facut in viteza aia fiindca s-a intamplat atat de rapid si parca a fost ireal totul. Dupa o rasfoire calma imi dau seama ca e de bine si am de unde alege cateva imagini sa le impartasesc cu voi :)

Asteptarea a dat rezultate fiindca in final am mai reusit sa fac o panorama dar intr-o cu totul alta lumina, cu care voi incheia seria aceasta din Cheile Turzii. Sper sa va placa fotografiile de mai jos iar daca ati citit cumva textul, sper sa traiti putin cateva din momentele pe care le-am savurat eu in acea dimineata… Enjoy!