p h o t o g r a p h y

Posts tagged “imagini

Padurea fermecata

Am fost de multe ori in Retezat, dar acum e prima data cand ma intorc acasa cu altceva decat imagini de pe creste, varfuri sau lacuri glaciare si anume cu o plasa plina de ciuperci si o serie foto cu frumusetile ascunse ale padurii.

Fiind un mare culegator de ciuperci, o pasine de-a mea ce a aparut cu mult inaintea fotografiei, weekendul trecut am putut sa imbin perfect aceste doua placeri in padurile de la poalele Retezatului. Era multa umezeala sub coroanele brazilor iar zilele foarte calduroase, astfel s-a format un mediu propice pentru cresterea ciupercilor si de aceea pur si simplu era toata padurea intesata de ele…abia gaseai locuri pe unde sa pasesti sa nu calci vreuna :) Desigur, majoritatea nu erau comestibile dupa cunostintele mele, dar cu putin spirit de observatie puteai da usor de hribi frumosi care au scapat culegatorilor sau turistilor cunoscatori.

Desi pe munte e bine stiut ca nu-i prea indicat sa te abati de la traseele marcate, cautand ciuperci nu prea poti respecta acest lucru, astfel scotocind padurea am gasit locuri de vis parca desprinse din basmele cu zane, o padure salbatica, neatinsa de mana omului si de gunoaiele acestuia. Nu prea ati vazut la mine genul asta de fotografii dar n-am putut trece indiferent asa ca am scos aparatul foto si m-am pus pe treaba :)

A fost o placere sa ma plimb pe un covor moale de muschi ce imbraca fiecare piatra, sa pozez cascade, arbori, ciuperci si cam tot ce mi-a atras privirea. Punand cap la cap imaginile s-a format o serie care se completeaza frumos zic eu si urmarind-o sper sa transmita atmosfera si frumusetea padurii fermecate care pe mine m-a fermecat… Enjoy!

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Muntii Retezat – Romania.

Daca ti-a placut seria foto, nu uita te rog de butoanele pentru share.

Merci tare mult !!!


From Venice with love…

Cu frigul si vremea mohorata de afara, gandul ma duce la locuri mai calde astfel mi-am amintit ca am pe hard vreo cateva cadre de vara din Venetia… Enjoy! :)

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Venetia – Italia 2015

Daca v-a placut seria de fotografii nu uitati va rog de butoanele pentru share :)

Va multumesc mult de tot !!!


Cheile Turzii-n zori de zi

Cheile Turzii sunt foarte aproape de Cluj-Napoca, le vad de fiecare data din masina cand merg prin alte ture foto in zona Apusenilor, dar nefiind un mare fan al cheilor in general, pana acum nu am ajuns niciodata sa le pozez. Poate dupa asteptarea asta de ani de zile ocolindu-le, acum au vrut sa-mi demonstreze ce am pierdut :)

Vineri noapte vine Ovidiu cu ideea sa incercam un rasarit in Cheile Turzii…deschid repede un site meteo, vad soare si ninsori. Fiind si un loc nou pentru mine, fara sa ezit am zis: Mergem! Zis si facut. Calculam noi cam la cat trebuie sa pornim din Cluj pentru a fi sus la rasarit si ne iese 6 fara un sfert. Dupa cateva (putine…prea putine) ore de somn, la 5 si ceva suna ceasul. Culmea, fara sa-l mai aman, sar repede din pat nerabdator sa pornim, parca cumva stiam ce va urma (n-aveam nici cea mai mica idee va dati seama).

Ovidiu asta om punctual, 5:45 e la mine. Dimineata respectiva chiar ne-a demonstrat cat de mult conteaza fiecare minut si va spun si de ce :) Ajungem la baza cheilor, cam noapte afara…zapada, -7 grade pe bord in aprilie, pare ca am ajuns cam repede dar totusi incepem sa urcam si fara sa ne oprim vreo clipa (fiind foarte frig si sa ne incalzim), in vreo 40 de minute am urcat pana deasupra cheilor cand se zareste o pata rosie pe cer.

Gasim un punct de vizibilitate, fara multe balarii (arbusti, crengi) si pana scot aparatul din geanta isi face aparitia si soarele. Am ajuns la fix! Nu ma dezmeticesc bine, n-apuc sa-mi trag nici sufletul ca incepe spectacolul. Cerul se coloreaza intr-un mod spectaculos, dupa cateva cadre cu soarele-n fata ma intorc si ce sa vezi…in spate cerul e impartit in doua culori (rosu/albastru…clar e  stelist:) Zaresc mai jos un mesteacan si cobor repede spre el. Dupa ce caut cateva unghiuri, gasesc un cadru sa-mi placa cu acel copac si trec repede sa pozez valea plina de case, brazde si o lumina aurie de nedescris.

Totul se schimba de la o secunda la alta si am incercat sa profit la maxim de ce am vazut. La orizont se zarea cum vine grabita o ninsoare ce semana parca cu o furtuna de nisip aurie ce inghitea totul in calea ei, iar lumina era pur si simplu bestiala. Cat ai clipi valea se intuneca acoperita de nori si ninsoare cand imi dau seama ca eu am intors spatele unui rasarit si daca ma intorc poate mai prind cateva momente de lumina…dar ce sa vezi am coborat destul de mult, asa ca fuga la deal a fost singura optiune :)

Ajung din nou sus si vad cum soarele este inghitit de acei nori negri de ninsoare, dar apuc sa mai declansez cateva cadre. Dupa ce se stinge si ultima raza de lumina, las aparatul de la ochi si abia atunci realizez ca ninge abundent si-s plin de zapada. Ma uit la Ovidiu si-l intreb: Ce-a fost asta? Tu ai vazut ce am vazut si eu sau am visat? A fost incredibil…

Am pus si o poza cu mine facuta de Ovidiu cand imi bagam aparatul in geanta sa va dati seama cum ningea la nici o ora de la prima raza de soare dupa un rasarit absolut fabulos. Hotaram sa ne mai invartim putin pe acolo poate se mai sparg norii si mai prindem ceva desi vizibilitatea era zero. Si noi putin hapsani dupa ce cadre am strans, dar nu se stie niciodata :) Oricum a fost un ragaz pentru a vizualiza pozele sa-mi dau seama ce am facut in viteza aia fiindca s-a intamplat atat de rapid si parca a fost ireal totul. Dupa o rasfoire calma imi dau seama ca e de bine si am de unde alege cateva imagini sa le impartasesc cu voi :)

Asteptarea a dat rezultate fiindca in final am mai reusit sa fac o panorama dar intr-o cu totul alta lumina, cu care voi incheia seria aceasta din Cheile Turzii. Sper sa va placa fotografiile de mai jos iar daca ati citit cumva textul, sper sa traiti putin cateva din momentele pe care le-am savurat eu in acea dimineata… Enjoy!

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Cheile Turzii – Cluj – Romania

Daca v-a placut seria de fotografii nu uitati va rog de butoanele pentru share :)

Va multumesc mult de tot !!!


Romania in imagini – 2014

Pe final de 2014 m-am gandit sa va arat cum am vazut eu Romania, intr-o selectie de 50 fotografii adunate-n acest an. Sper sa va placa colajul de imagini, iar in 2015 sa gasesc o Romanie cel putin la fel de frumoasa :) La Multi Ani va doresc tuturor, un An Nou asa cum vi-l doriti si multe, multe multumiri tuturor celor care sunt langa mine, ma urmaresc si apreciaza ceea ce fac!!! Va multumesc din suflet si sa ne auzim cu bine-n noul an! :)

Romania – 2014

Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot si La Multi Ani !!!


Retezat intr-o zi de primavara

A treia mea vizita in Retezat a fost cea mai scurta dintre toate (o zi si ceva), dar pot spune ca a fost o iesire de povestit la nepoti. Dar pana oi avea eu nepoti va povestesc pe scurt si voua, nu de alta dar ramane scris ca nu cumva sa uit sau sa mai infloresc peste cativa ani :)

Lucrurile stau cam asa…daca tot a fost cam scurta iarna asta si nu prea am vazut zapada prea des la fata, impreuna cu doi prieteni (Ovi si Edy) ne-am gandit sa mergem pana-n Retezat poate gasim vreo doua cadre mai albe. Cand toata lumea se bucura de caldura, primavara, terase si fustite, in capu’ nostru e doar frig si zapada :) Verificam prognoza meteo… vineri frumos, sambata senin, duminica vine vantu’ norii si lapovita. Pai hai sa fugim de vineri si sa prindem o sambata frumoasa pe creste. Zis si facut! Ne punem vineri pe masina, o lasam apoi in Carnic (mai jos de Cascada Lolaia), dupa care pedalam pe jos pana la cabana Gentiana (1672m). Ajungem la cabana putin inainte de apus iar cabanierul ne asteapta-n prag…suntem primii sositi. Povestim putin cu el, ii spunem ce ganduri avem, Vf. Retezat, trezit, rasarit, etc. dar nu avem cum sa nu remarcam primul lucru, ca are toata fata arsa. Nici nu trebuie sa-l intrebam ce a patit ca ne spune imediat sa avem mare grija la soare ca el a facut o plimbare de cateva ore cu o zi inainte si s-a ars in ultimul hal pe fata. Noroc ca avem cagule si ochelari de soare.

Tocmai ajunsi de pe drum, foarte primitor cabanierul pune la fiert apa pentru 3 ceaiuri sa ne mai incalzim dar ramane foarte suprins cand aude ca noi vrem trei beri reci :) Oricum, ne acomodam repede, bem berile, apoi ceaiurile, apoi alte beri… intre timp mai ajung si alti turisti, povestim si daca tot suntem primii veniti ne alegem 3 paturi (care vrem noi din toata camera) fiindca mai urmeaza sa ajunga in seara respectiva inca un grup de persoane. Fiind putin racoare-n cabana (cel putin in sala de mese) baietii mei aleg trei paturi toate sus aproape de soba. Totul perfect pana aici, inca nu era tarziu, iesim pana afara sa fac un cadru de noapte sa vedem ce iese. Gasesc un iglu mare langa cabana, luna-l lumina frumos, ne jucam putin si cu frontalele, facem un light painting, din cateva incercari iese ce mi-am dorit, dupa care putin inghetati…hai inauntru, ajunge cu pozatu’ ca ora de trezire-i la 5 fara maine dimineata daca vrem si un rasarit de pe traseu.

Intram in cabana, tiptil in camera ca unii s-au pus la somn…si ne izbeste un val de caldura. Era ca-n sauna. Noi destepti foc, paturi sus, langa soba :) Ovi nu sta mult pe ganduri si se suie-n pat, eu cu Edi nici gand…nu se poate dormi acolo. Fiind paturile de jos inca libere ne punem jos. Atipesc putin, ma trezesc de cald, arunc bluza de pe mine…Ovi tot sus, nu stiu cum rezista. Pe la miezul noptii ajunge si grupul de turisti. Fosnaieli, soapte, frontale, ma trezesc si-l aud pe cabanier rugandu-l pe Ovi daca nu vrea sa coboare si el in paturile de jos ca au venit si cateva fete si nu le-ar pune intre noi (nu vad unde era problema, dar in fine:) Au urmat cateva glume pe seama caldurii, nimeni nu putea sa adoarma dar am deschis intr-un tarziu usa de la camera si a intrat ceva aer mai racoros ca nu se putea respira. Am adormit intr-un tarziu dar a trecut noaptea cat ai clipi si dimineata 4:45 trezirea!

Mi-am dezlipit cu greu ochii dar cand am dat de apa de la robinet (-1000 grade) m-am trezit instant. Am mancat ceva, ne-am echipat si am pornit spre creste pe intuneric. Pe Valea Pietrele s-a luminat si gasind niste ochiuri de apa ceva mai jos de Lacul Pietrele hotaram sa asteptam acolo rasaritul si sa nu urcam mai sus. Ma invart pe acolo stanga, dreapta sa-mi gasesc vreo doua cadre pentru primele raze de lumina si dupa vreo 30 minute se lumineaza Vf.Bucura dupa care incet, incet coboara lumina si mai jos pe coama intr-un adevarat spectacol ce se oglindea in apa limpede si rece de munte.

Dupa incheierea spectacolului, ne strangem catrafusele si pornim spre creasta ca doar avem in plan Varful Retezat. Zapada tot mai mare, viscolita, dar ce noroc de noi ca-l avem pe Edi maratonistul in fata care face urme sa putem inainta mai usor :) Urcam pe Culmea Stanisoarei de unde observam ca suntem primii ce au ales ruta asta spre Retezat (nemaifiind urme-n zapada) dar nu stam mult pe ganduri si gasim o varianta de urcat pe Saua Retezatului, care parea cea mai ‘lejera’. Multa zapada, tare inclinat, dar reusim sa ajungem sus croindu-ne drum pe diagonala.

Deja era altceva…vedeam spre orizont, priveam totul de sus. Ne odihnim putin, rontaim ceva si pornim spre Varful Retezat plin de lespezi de piatra si bolovani care ies doar cu varfurile din zapada viscolita. Cand esti la baza lui nu ai o priveliste care sa te indemne prea mult la urcat dar daca tot suntem acolo, hai sus! Cu cateva opriri scurte pe traseu ajungem in sfarsit pe varf. E absolut superb! Cer albastru, soare, temperatura ok, peisaj fantastic, unde mai pui ca se vede si Parangul in departare… Ne bucuram de ce vedem, ne pozam cu tabla din varf (2485m), cateva poze funny de Facebook (noi ninjalaii cu cagule – LINK foto) dupa care punem tara la cale sa vedem ce facem.

Obiectivul de a atinge Vf.Retezat l-am indeplinit, cateva poze am facut…dupa cum se inteteste vantul si apar norii la orizont, se pare ca cei de la meteo au avut dreptate de data asta si spre seara va veni lapovita si viscolul de care va ziceam la inceput. In acest caz de comun acord stabilim sa nu ne intoarcem la Gentiana pa traseul pe unde am urcat ci sa coboram pe Culmea Lolaia spre cabana Pietrele dupa care tot mergem spre masina si directia Cluj. Nu avea rost sa mai ramanem o noapte pe munte cu o astfel de vreme. Era vreo 3pm ceasul cand incepem sa coboram Retezatul pe partea nordica.

Cei ca au urcat Retezatul de pe Culmea Lolaia chiar si vara o sa-si dea seama cam cum a fost coborarea noastra iarna cu traseul acoperit de gheata si zapada. Dar am ajuns cu bine la baza Retezatului dupa care a urmat spre surprinderea noastra cea mai obositoare portiune a traseului. Desi am crezut ca varianta pe Culmea Lolaia si coborarea pana la cabana Pietrele va fi usoara, intreaga portiune care pe timp de vara e plina de jneapan inalt si lespezi uriase, acum era acoperita de aproximativ 1m de zapada. Tufele de jneapan ingropate, marcajul pe stanci a disparut iar noi aproape la fiecare pas intram pana la brau in zapada chinuindu-ne apoi sa scoatem piciorul blocat printre crengi sau intre pietre. Pe langa asta am prins pe coborare vantul anuntat de meteorologi ce viscolea zapada cu vreo 80 km/h si care pur si simplu iti zbura betele de tura din maini si nu te lasa sa pasesti in linie dreapta.

Era un peisaj destul de interesant cu acel viscol ce spulbera zapada, dar fiind cu teleobiectivul pe aparat iar aparatul in rucsac nu m-am incumetat sa-l schimb pe o astfel de vreme pentru a surprinde dramatismul momentului. Oricum ultima parte a pus capac, foarte obositoare bucata de traseu..ajunsi in padure nu mai aveam probleme cu vantul iar picioarele parca mergeau singure la vale. In momentul in care am ajuns la Cabana Pietrele deja s-a intunecat, pe cer erau nori negri asa ca n-am zabovit mult si ne-am continuat drumul pana la masina la lumina frontalei, drum ce a mai durat vreo ora si ceva.

Ne-a tinut in viata gandul ca ajungem sa mancam o pizza buna-n Hunedoara (ceea ce am si facut) iar tragand linie, a fost o tura foto de 15 ore (am depasit recordul de 14 ore din Pop Ivan – Muntii Maramuresului) in care ne-am simtit bine, ne-am intors cu amintiri frumoase, ceva arsuri pe langa ochelari si pe nas, cu ceva febra musculara dar o oboseala placuta si o tura pe care as repeta-o oricand. Sper ca nu v-am plictisit cu atatea vorbe iar aceste cateva fotografii arata exact frumusetile intalnite pe traseu.

Ati citit, vizionat, acum merita si ascultat ceva: – Muntii mei –

Locatie: Muntii Retezat – Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!


Muntii Ciucas – a doua zi

Vin si cu partea a doua de fotografii din Muntii Ciucas, tot 12 la numar si la fel de colorate :) O zi de duminica care a inceput frumos, cu un rasarit superb; luna plina s-a sincronizat perfect cu soarele, in momentul in care s-a ascums dupa creasta, din partea opusa a iesit soarele si a colorat intr-un rosu intens varful Tigaile Mari. Cateva minute de spectacul, culori ce se schimbau pe cer la fiecare declansare si un vant puternic, rece care mai ca incerca sa te doboare…cam asa s-ar descrie pe scurt aceasta dimineata pe munte.

Pe cat de repede am urcat sa prindem rasaritul, pe atat de repede am si coborat, deoarece portita de lumina dintre nori s-a inchis cat ai clipi, dar timpul a fost suficient sa surprind esenta in cele cateva cadre selectate mai jos. Dupa un mic dejun rapid, ne-am strans cu totii pentru a urca pe Varful Ciucas (1954m). Vremea in continuare tine cu noi, norii s-au imprastiat si soarele ne incalzeste la fiecare pas in urcarea noastra. Cerul a fost ideal pentru fotografii, de un albastru intens, atmosfera limpede si norisorii albi, pufosi ce contrasteaza frumos in fiecare cadru. Ajunsi in apropierea varfului, in stanga se vad frumos Muntii Bucegi… uitam si de oboseala, ne jucam cu vantul puternic din creasta care te tine la 45 de grade aproape fara sa cazi :) iar dupa un mic avant atingem si varful de unde se vede excelent in zare, 360 grade.

Ne pozam cu tablita :) Stam putin sa admiram peisajul pana ne intra putin frigu-n oase si incepem apoi lunga coborare pana la masinile lasate tocmai la baza muntelui. Trecem pe la cabana, culegem si restul de bagaje si ne luam ramas bun de la un weekend absolut perfect petrecut in Ciucas. Dupa cum am mai spus, urmeaza o serie de 12 fotografii, iar dupa aceasta selectie de 24 cadre in doua zile am mai ramas cu multe alte cadre dragute, dar poate pe alta data sa nu va plictisesc prea tare de data aceasta :) Pentru cei care au ratat prima serie din Ciucas, ea se poate gasi aici: “Muntii Ciucas – prima zi“. Enjoy!

Locatie: Muntii Ciucas – Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!