Vladeasa 2019
Iarna aceasta e mai bogata ca niciodata in nameti si am profitat de asta, incepand anul cu o tura foto-n masivul Vladeasa din Muntii Apuseni. Aici in fiecare iarna spectacolul este garantat prin peisajul inghetat si brazii ce prind forme inedite semanand parca cu niste fantome-n ceata. Fiind zapada destul de mare, atingand chiar si peste 2m in locurile viscolite nu a fost simplu sa ajungem pe varf, mai ales ca am intampinat si ceata combinata cu ninsoare si viscol, dar zic eu ca a meritat pe deplin efortul. Dupa foarte multe ture foto-n zona in care am avut lumini de poveste, rasarituri si apusuri colorate, curcubee de ceata si mari alpine… peisajul e inepuizabil in a oferi cadre diferite de fiecare data.
Astfel, venim in program cu o noua tura pe Vladeasa in luna Februarie, unde va asteptam cu drag. Mai multe detalii desprea ea, alte ture de iarna dar si pe unde ne mai plimbam anul acesta, puteti gasi aici: – PROGRAM TURE FOTO 2019 – Daca preferati vreo iesire dati-mi de stire, iar in limita locurilor disponibile vom rezerva locul in cadrul turei foto. Va las acum sa vedeti o serie despre cum a fost si ce foarme poate sa prinda peisajul in acest anotimp rece pe care eu il ador :) Enjoy!!!
Daca v-a placut seria de fotografii, nu uitati va rog de butoanele pentru share!
Va multumesc mult de tot !!! :)
Tura foto Rodnei – februarie 2019
Nu trece iarna fara cateva ture foto in Muntii Rodnei…un loc tare drag ce nu ne dezamageste niciodata in ceea ce priveste zapada. Am gasit aici nameti mari cand in alte zone de munte n-a nins iar peisajul s-a intrecut de fiecare data cu ceturi si lumini de basm. Mai jos aveti detaliile acestei ture, iar alte ture foto organizate in acest an puteti gasi aici: – PROGRAM TURE FOTO 2019 –
Perioada: 15-17 februarie 2019
Locatie: Muntii Rodnei
Locuri disponibile: 12
Pret: 550 lei/pers (cazare inclusa).
Cazare si masa:
Cazarea va fi la cabana Rotunda situata in Pasul Rotunda la 1320m altitudine in camere de 2 locuri, iar mesele le vom lua tot acolo cu alimente aduse de fiecare sau gatite de gazda.
La workshop poate participa orice pasionat de fotografie indiferent de aparatura si experienta pe care o detine in acest domeniu. Pe parcusul celor 3 zile petrecute impreuna, veti primi informatii utile legate de urmatoarele aspecte:
– folosirea corecta a echipamentului foto;
– realizarea fotografiilor panoramice;
– fotocompozitie si tehnica realizarii fotografiilor de peisaj;
– tehnici de postprocesare a imaginilor.
Echipament recomandat:
– aparat foto DSLR sau compact, trepied, declansator, filtre (graduale, ND, polarizare).
– imbracaminte si incaltaminte adecvata muntelui pentru perioada de iarna, caciula, manusi, parazapezi.
– frontale sau lanterne foarte utile in cazul plimbarilor dupa apusul soarelui.
– acumulatori, incarcator, carduri, ochelari de soare, bete de tura.
Punct de intalnire:
Ne vom intalni vineri, 15 februarie ora 11:00 in Comuna Rodna din Bistrita-Nasaud de unde vom pleca spre Pasul Rotunda si in functie de conditia drumului, zapada si tractiuni 4×4 vom urca spre Cabana Croitor. Toate detaliile plus o harta cu punctul exact de intalnire il veti primi pe mail dupa inscriere.
Modalitati de inscriere si plata:
Inscrierile se fac pana la data de 10 februarie 2019 in limita locurilor disponibile, printr-un mail pe adresa: adypetrisor@gmail.com care va cuprinde urmatoarele date: nume, prenume, telefon si localitatea de unde veti porni (asta pentru o mai buna organizare si repartizare in masini). Daca nu va raspund in decurs de 2-3 zile asta inseamna ca mailul vostru a ajuns in spam (se mai intampla) si nu l-am citit iar atunci va recomand sa ma cautati pe Facebook
Dupa inscriere veti primi un mail cu toate detaliile si un cont bancar unde se va efectua plata unui avans de 300lei, suma ce reprezinta rezervarea locului vostru la tura foto. In cazul in care renuntati la tura foto si anuntati acest lucru dupa data de 10 februarie 2019, iar noi nu mai reusim sa ocupam acel loc, avansul nu se va mai restitui. In cazul in care din anumite motive ce tin de vreme, cazare sau alte lucruri serioase tura foto se anuleaza, atunci veti primi inapoi integral toata suma platita.
Pentru orice alte detalii sau intrebari ma gasiti pe Facebook sau pe mail-ul adypetrisor@gmail.com
Mai jos puteti urmari o serie de fotografii cu imprejurimile realizate de mine in aceeasi perioada din turele foto precedente.
Va asteptam cu drag !!! :)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Pentru a afla cati mai multi prieteni de acest eveniment, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Multumesc mult de tot !!!
The frozen mountain…
Cand ma gandesc la Masivul Vladeasa din Muntii Apuseni imi fuge automat gandul la zapada, frig, minus multe grade, viscol dar si la un peisaj care pare desprins de pe o alta planeta, unde totul este `tencuit` in alb si acoperit cu texturi si cristale de gheata. Am fost de prea multe ori iarna pe acest munte ca sa mi-l imaginez altfel, asadar seria de fotografii ce urmeaza reda perfect viziunea mea asupra acestui loc. De data aceasta, cireasa de pe tort a fost ceata la apus care a adus o atmosfera aparte, dar care m-a lasat totusi a doua zi dimineata sa vad lumina soarelui peste dunele de omat asternute si viscolite intr-o multitudine de forme si texturi. Mai jos gasiti si imaginile, nu-s multe c-am stat putin, dar revin in februarie sa vad ce s-a mai schimbat :) Enjoy!
.
.
.
.
.
.
.
Daca ti-au placut fotografiile nu uita te rog de butoanele pentru share :)
Multumesc mult de tot !!!
O zi de iarna-n Muntii Rodnei
De multe ori am urcat in muntii Rodnei pe timp de iarna si aproape de fiecare data am avut parte de ceata, zapada si lumina buna… ce este interesant, desi vad aceleasi locuri in aproape aceleasi conditii, tot timpul ma intorc cu alte cadre complet diferite de cele precedente. Mai jos puteti urmari o noua serie realizata recent intr-o tura foto de o zi pe muntii Rodnei in care am surprins atat rasaritul cat si apusul. Enjoy!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Daca ti-a placut seria foto nu uita te rog de butoanele pentru share :)
Multumesc mult de tot !!!
Vladeasa in toiul gerului
Cum iarna cautam toti fotografii de natura zapada, pe sfarsit de Ianuarie au venit cateva zile de ger asa ca a fost momentul sa gasim acele peisaje de iarna si impreuna cu cativa prieteni ne-am hotarat sa ne incercam norocul pe masivul Vladeasa din Muntii Apuseni. Cu asa frig, -25 grade anuntate plus vant, ma si gandeam cum toti brazii vor fi glazurati, statia meteo din `bezea` si multe texturi in zapada. Ajunsi noaptea la Cabana Vladeasa n-am vazut nimic din toate astea la urcare dar aveam totusi sperante la un rasarit frumos cu surprize placute.
Am fost asteptati cu o ciorba buna si fierbinte, am mai povestit pana ne-a luat somnul si la 5 dimineata auzim sunetul inconfundabil al telefonului care te trimite la pozat. Problema nu era neaparat ora nesimtit de matinala ci impactul cu aerul de afara care mi-a lipit instantaneu narile una de alta… Desi pregatit cu ideea ca va fi cumplit de frig, parca-ti vine in momentul ala sa te intorci si sa te cuibaresti din nou sub plapuma. Oricum dupa putina miscare la urcare ne-am incalzit cu totii, am dat si de brazii glazurati la care ma gandeam, mai ramanea sa astept aparaitia soarelui cu cateva idei de cadre in cap.
Inca era intuneric dar am scos aparatul si am facut o fotografie de noapte intre barzi, dupa care am mai urcat sa astept soarele intr-o zona mai favorabila cu o padure mai putin deasa unde soarele ar avea sanse sa patrunda si sa creeze spectacol. Desi l-am asteptat vreo jumatate de ora si degetele de la picioare dadeau semne ca ingheata, in momentul rasaritului am uitat de toate si m-am miscat cat mai practic posibil pentru a realiza o serie de fotografii cu prima lumina aurie ce colora zapada in nuante de mov si galben. Dupa atata efort, trezit, frig, asteptat… totul a durat maxim 5 minute dar nu-mi pare nici macar o secunda rau fiindca m-am bucurat de clipe unice pe care am reusit sa le imortalizez si sa le pot privi ori de cate ori vreau sa-mi amintesc cum a fost in acea dimineata.
Cum rasaritul a trecut repede, acum a ramas doar sa-mi termin urcarea pana pe varf si sa verific daca se adeveresc si gandurile cu Statia Meteo din `bezea` si texturile din zapada. Ce sa vezi… s-au implinit toate dorintele in acea dimineata, trei la numar si fara sa prind pestisorul de aur, astfel am coborat foarte veseli la masina si am avut parte de cateva ore pe munte memorabile. Cu ce m-am ales din aceasta scurta vizita pe Vladeasa puteti viziona in imaginile ce urmeaza. Enjoy! :)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Magura sub nameti
Satul Magura din judetul Brasov imi este un loc tare drag, pe care-l vizitez destul de des si care de fiecare data ma asteapta cu multe cadre noi parca puse deoparte. Un loc fotogenic in orice anotimp, cu o vedere frumoasa spre Piatra Craiului, dar si spre Muntii Bucegi. Un loc unde poti scapa de zgomotul orasului si unde te poti infiltra in inima naturii si gusta din esenta satului de munte romanesc. De obicei vin aici insotit de iubitori ai fotografiei in workshop-urile foto pe care le organizez, dar de data asta am fugit pur si simplu din Cluj, in mijlocul saptamanii pentru a cauta zapada si iarna de care imi era dor si pe care doar la munte o gasesti atat de spectaculoasa. Dar nu vreau sa intru prea mult in balarii cu texte care nu prea ma caracterizeaza si va las sa vizionati o serie mai ampla de fotografii cu locurile descrise mai sus… :) Enjoy!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Magura, Brasov – Romania
Daca v-a fost pe plac seria de fotografii, nu uitati atunci de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Atmosfera de iarna – Dragan
Vin cu o noua serie de fotografii `inzapezite` de pe vremea cand Apusenii mai erau inca albi (4 ian 2015). Am ales o zona noua, neumblata de mine inca…si anume Lunca Visagului, asta cu speranta ca vom putea vedea Lacul Dragan de sus. Ne pornim dimineata cu noaptea-n cap din Cluj, ninge abundent, masinile de dezapezit inca nu erau trezite la ora aia :) dar totusi ajungem cu masina pana unde ne dorim ca s-o luam apoi pe jos. Vremea nu era tocmai roz pentru pozat…ningea bine, ceata, vizibilitate foarte scazuta, deci mi-am cam luat gandul ca mai pot vedea Lacul Dragan. Oricum speranta moare ultima, asa ca daca tot suntem acolo hai sa ne miscam! Nu de alta, dar trebuie sa ne inghete putin nasu si sa ne facem pofta de mancare ca doar n-om merge cu ceaiul din termos si mancarea inapoi acasa :) Trecem printr-o padure complet alba, se pare ca a nins noaptea si inca ninge din belsug, din cand in cand prin ceata mai distingem siluete de pomi, casute, garduri…detalii tipice Apusenilor, dar ceata si ninsoarea se pare ca nu vrea sa cedeze si sa ne lase sa pozam ceva, asa ca hotaram sa ne cuibarim undeva mai feriti de frig sa putem manca si numai bine gasim o sura plina cu fan pe care o ocupam rapid (poza cu noi veseli pe final:). Mancam bine, radem, glumim si ajungem la concluzia ca n-am facut nu stiu ce poze, dar cel mai important e ca am facut miscare, am iesit din casa la aer curat si a fost o plimbare chiar placuta fiindca se pare, nu prea des te mai intalnesti cu zapada in ziua de azi :) Ne strangem catrafusele si hotarati sa ne intoarcem la masina, iesim din sura si ce sa vezi…surpriza! S-au mai spart norii, nu mai ningea si ceata pare ca se mai risipeste. Cine nu risca nu castiga! Astfel, la intoarcere putem vedea si imprejurimile si cel mai important, scopul vizitei…Lacul Dragan. Ni s-au mai descretit fruntile (nu ca erau incretite prea tare) si am plecat spre case cu un gust dulce si cu ceva cadre de aratat mai departe…per total o iesire foarte reusita de care imi voi aminti cu drag :) Dar gata cu vorbaraia si hai sa va arat si cam ce am pozat in acele cateva ore. Mai jos seria de 13 fotografii + un selfie in sura :D Enjoy!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Lunca Visagului, Muntii Apuseni – Romania.
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 70-200mm f/4 L & Canon 17-40mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Blue morning
2014 s-a incheiat foarte frumos, cu o tura foto la rasarit in zona Salciua din Muntii Apuseni. Desi a fost foarte frig (-22 grade) asta nu ne-a impiedicat sa ne plimbam si sa admiram dealurile imbracate-n straie albe. A fost prima zapada mai serioasa-n Apuseni iarna aceasta de care am profitat, iar apoi s-a si topit… sper totusi sa mai vina ninsori fiindca nu m-am saturat inca de fotografii albe, trebuie recuperate imaginile de anul trecut cand n-a fost zapada mai deloc :) Sper sa nu va ia frigul cand vedeti seria de mai jos, fiindca mie mi se face pielea de gaina doar cand ma gandesc cum scartaia zapada sub bocanci, cum lacrimau ochii si cum se lipeau narile una de alta… Enjoy!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Salciua – Muntii Apuseni, Alba – Romania.
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
O dupamasa frumoasa-n Rodnei
Cand nu prea gasesti zapada-n oras o cauti pe munte…asa am facut si intr-o dupamasa urcand in Muntii Rodnei din Comuna Sant, Bistrita-Nasaud. Nu doar ca am gasit zapada, dar am gasit si un spectacol de culori intr-un apus cu totul altfel fata de ce am vazut pana acum. O gama larga de culori pe cer si o sumedenie de texturi in zapada. Deci, ziua s-a incheiat frumos, cu cateva ore de miscare si un apus pe care nu-l voi uita curand :) Mai jos aveti vreo 10 cadre care incearca sa arate ce am vazut eu in acele clipe… Enjoy!
Muntii Rodnie – Bistrita-Nasaud – Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Pregatiri de iarna-n Tihuta
Primele semne ale iernii anul acesta le-am gasit in Pasul Tihuta cu munti prafuiti de zapada, inghetati, dar intr-o lumina de apus ce-i mai incalzea putin inainte de hibernare :)
Pasul Tihuta – Bistrita Nasaud
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Retezat intr-o zi de primavara
A treia mea vizita in Retezat a fost cea mai scurta dintre toate (o zi si ceva), dar pot spune ca a fost o iesire de povestit la nepoti. Dar pana oi avea eu nepoti va povestesc pe scurt si voua, nu de alta dar ramane scris ca nu cumva sa uit sau sa mai infloresc peste cativa ani :)
Lucrurile stau cam asa…daca tot a fost cam scurta iarna asta si nu prea am vazut zapada prea des la fata, impreuna cu doi prieteni (Ovi si Edy) ne-am gandit sa mergem pana-n Retezat poate gasim vreo doua cadre mai albe. Cand toata lumea se bucura de caldura, primavara, terase si fustite, in capu’ nostru e doar frig si zapada :) Verificam prognoza meteo… vineri frumos, sambata senin, duminica vine vantu’ norii si lapovita. Pai hai sa fugim de vineri si sa prindem o sambata frumoasa pe creste. Zis si facut! Ne punem vineri pe masina, o lasam apoi in Carnic (mai jos de Cascada Lolaia), dupa care pedalam pe jos pana la cabana Gentiana (1672m). Ajungem la cabana putin inainte de apus iar cabanierul ne asteapta-n prag…suntem primii sositi. Povestim putin cu el, ii spunem ce ganduri avem, Vf. Retezat, trezit, rasarit, etc. dar nu avem cum sa nu remarcam primul lucru, ca are toata fata arsa. Nici nu trebuie sa-l intrebam ce a patit ca ne spune imediat sa avem mare grija la soare ca el a facut o plimbare de cateva ore cu o zi inainte si s-a ars in ultimul hal pe fata. Noroc ca avem cagule si ochelari de soare.
Tocmai ajunsi de pe drum, foarte primitor cabanierul pune la fiert apa pentru 3 ceaiuri sa ne mai incalzim dar ramane foarte suprins cand aude ca noi vrem trei beri reci :) Oricum, ne acomodam repede, bem berile, apoi ceaiurile, apoi alte beri… intre timp mai ajung si alti turisti, povestim si daca tot suntem primii veniti ne alegem 3 paturi (care vrem noi din toata camera) fiindca mai urmeaza sa ajunga in seara respectiva inca un grup de persoane. Fiind putin racoare-n cabana (cel putin in sala de mese) baietii mei aleg trei paturi toate sus aproape de soba. Totul perfect pana aici, inca nu era tarziu, iesim pana afara sa fac un cadru de noapte sa vedem ce iese. Gasesc un iglu mare langa cabana, luna-l lumina frumos, ne jucam putin si cu frontalele, facem un light painting, din cateva incercari iese ce mi-am dorit, dupa care putin inghetati…hai inauntru, ajunge cu pozatu’ ca ora de trezire-i la 5 fara maine dimineata daca vrem si un rasarit de pe traseu.
Intram in cabana, tiptil in camera ca unii s-au pus la somn…si ne izbeste un val de caldura. Era ca-n sauna. Noi destepti foc, paturi sus, langa soba :) Ovi nu sta mult pe ganduri si se suie-n pat, eu cu Edi nici gand…nu se poate dormi acolo. Fiind paturile de jos inca libere ne punem jos. Atipesc putin, ma trezesc de cald, arunc bluza de pe mine…Ovi tot sus, nu stiu cum rezista. Pe la miezul noptii ajunge si grupul de turisti. Fosnaieli, soapte, frontale, ma trezesc si-l aud pe cabanier rugandu-l pe Ovi daca nu vrea sa coboare si el in paturile de jos ca au venit si cateva fete si nu le-ar pune intre noi (nu vad unde era problema, dar in fine:) Au urmat cateva glume pe seama caldurii, nimeni nu putea sa adoarma dar am deschis intr-un tarziu usa de la camera si a intrat ceva aer mai racoros ca nu se putea respira. Am adormit intr-un tarziu dar a trecut noaptea cat ai clipi si dimineata 4:45 trezirea!
Mi-am dezlipit cu greu ochii dar cand am dat de apa de la robinet (-1000 grade) m-am trezit instant. Am mancat ceva, ne-am echipat si am pornit spre creste pe intuneric. Pe Valea Pietrele s-a luminat si gasind niste ochiuri de apa ceva mai jos de Lacul Pietrele hotaram sa asteptam acolo rasaritul si sa nu urcam mai sus. Ma invart pe acolo stanga, dreapta sa-mi gasesc vreo doua cadre pentru primele raze de lumina si dupa vreo 30 minute se lumineaza Vf.Bucura dupa care incet, incet coboara lumina si mai jos pe coama intr-un adevarat spectacol ce se oglindea in apa limpede si rece de munte.
Dupa incheierea spectacolului, ne strangem catrafusele si pornim spre creasta ca doar avem in plan Varful Retezat. Zapada tot mai mare, viscolita, dar ce noroc de noi ca-l avem pe Edi maratonistul in fata care face urme sa putem inainta mai usor :) Urcam pe Culmea Stanisoarei de unde observam ca suntem primii ce au ales ruta asta spre Retezat (nemaifiind urme-n zapada) dar nu stam mult pe ganduri si gasim o varianta de urcat pe Saua Retezatului, care parea cea mai ‘lejera’. Multa zapada, tare inclinat, dar reusim sa ajungem sus croindu-ne drum pe diagonala.
Deja era altceva…vedeam spre orizont, priveam totul de sus. Ne odihnim putin, rontaim ceva si pornim spre Varful Retezat plin de lespezi de piatra si bolovani care ies doar cu varfurile din zapada viscolita. Cand esti la baza lui nu ai o priveliste care sa te indemne prea mult la urcat dar daca tot suntem acolo, hai sus! Cu cateva opriri scurte pe traseu ajungem in sfarsit pe varf. E absolut superb! Cer albastru, soare, temperatura ok, peisaj fantastic, unde mai pui ca se vede si Parangul in departare… Ne bucuram de ce vedem, ne pozam cu tabla din varf (2485m), cateva poze funny de Facebook (noi ninjalaii cu cagule – LINK foto) dupa care punem tara la cale sa vedem ce facem.
Obiectivul de a atinge Vf.Retezat l-am indeplinit, cateva poze am facut…dupa cum se inteteste vantul si apar norii la orizont, se pare ca cei de la meteo au avut dreptate de data asta si spre seara va veni lapovita si viscolul de care va ziceam la inceput. In acest caz de comun acord stabilim sa nu ne intoarcem la Gentiana pa traseul pe unde am urcat ci sa coboram pe Culmea Lolaia spre cabana Pietrele dupa care tot mergem spre masina si directia Cluj. Nu avea rost sa mai ramanem o noapte pe munte cu o astfel de vreme. Era vreo 3pm ceasul cand incepem sa coboram Retezatul pe partea nordica.
Cei ca au urcat Retezatul de pe Culmea Lolaia chiar si vara o sa-si dea seama cam cum a fost coborarea noastra iarna cu traseul acoperit de gheata si zapada. Dar am ajuns cu bine la baza Retezatului dupa care a urmat spre surprinderea noastra cea mai obositoare portiune a traseului. Desi am crezut ca varianta pe Culmea Lolaia si coborarea pana la cabana Pietrele va fi usoara, intreaga portiune care pe timp de vara e plina de jneapan inalt si lespezi uriase, acum era acoperita de aproximativ 1m de zapada. Tufele de jneapan ingropate, marcajul pe stanci a disparut iar noi aproape la fiecare pas intram pana la brau in zapada chinuindu-ne apoi sa scoatem piciorul blocat printre crengi sau intre pietre. Pe langa asta am prins pe coborare vantul anuntat de meteorologi ce viscolea zapada cu vreo 80 km/h si care pur si simplu iti zbura betele de tura din maini si nu te lasa sa pasesti in linie dreapta.
Era un peisaj destul de interesant cu acel viscol ce spulbera zapada, dar fiind cu teleobiectivul pe aparat iar aparatul in rucsac nu m-am incumetat sa-l schimb pe o astfel de vreme pentru a surprinde dramatismul momentului. Oricum ultima parte a pus capac, foarte obositoare bucata de traseu..ajunsi in padure nu mai aveam probleme cu vantul iar picioarele parca mergeau singure la vale. In momentul in care am ajuns la Cabana Pietrele deja s-a intunecat, pe cer erau nori negri asa ca n-am zabovit mult si ne-am continuat drumul pana la masina la lumina frontalei, drum ce a mai durat vreo ora si ceva.
Ne-a tinut in viata gandul ca ajungem sa mancam o pizza buna-n Hunedoara (ceea ce am si facut) iar tragand linie, a fost o tura foto de 15 ore (am depasit recordul de 14 ore din Pop Ivan – Muntii Maramuresului) in care ne-am simtit bine, ne-am intors cu amintiri frumoase, ceva arsuri pe langa ochelari si pe nas, cu ceva febra musculara dar o oboseala placuta si o tura pe care as repeta-o oricand. Sper ca nu v-am plictisit cu atatea vorbe iar aceste cateva fotografii arata exact frumusetile intalnite pe traseu.
Ati citit, vizionat, acum merita si ascultat ceva: – Muntii mei –
Locatie: Muntii Retezat – Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!