Tura foto Retezat – septembrie 2018
Perioada: 6-9 septembrie 2018
Zona: Muntii Retezat
Locuri: 10 (6 ocupate)
Pret: 350 lei/pers
Cazare si masa:
Cazarea va fi in prima noapte (joi 6 sept) la cabana Gentiana iar urmatoarele doua nopti langa lacul Bucura cu cortul. Mesele vor fi cu mancare adusa de fiecare de acasa…la cabana putem gasi doar ceai cald, apa de izvor si bere rece :)
La workshop poate participa orice pasionat de fotografie indiferent de aparatura si experienta pe care o detine in acest domeniu. Pe parcusul celor 4 zile petrecute impreuna, veti primi informatii utile legate de urmatoarele aspecte:
– folosirea corecta a echipamentului foto;
– fotocompozitie si tehnica realizarii fotografiilor de peisaj.
Echipament recomandat:
– aparat foto DSLR sau compact, trepied, declansator, filtre (graduale, ND, polarizare).
– imbracaminte si incaltaminte adecvata muntelui pentru perioada respectiva + caciula & manusi.
– frontale sau lanterne foarte utile in cazul plimbarilor dupa apusul soarelui.
– acumulatori, incarcator, carduri, ochelari de soare, bete de tura.
– cort, saltea sau izolir, sac de dormit calduros.
Punct de intalnire:
Ne vom intalni joi, 6 septembrie ora 12:00 in Hateg (jud.Hunedoara) de unde vom pleca spre Carnic. Acolo gasim o parcare inaintea barierei de intrare in rezervatie, lasam masinile si pornim pe jos pe un traseu de max 3h pana la cabana Gentiana. Toate detaliile plus o harta cu punctul exact de intalnire il veti primi pe mail dupa inscriere.
Pentru inscrieri, astept mailurile voastre pe adresa adypetrisor@gmail.com iar eu va voi raspunde foarte curand cu toate detaliile necesare.
Mai jos puteti urmari o serie de imagini cu locurile vizate pentru aceasta tura foto.
Va asteptam cu drag !!! :)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Daca v-au placut imaginile de mai sus, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Padurea fermecata
Am fost de multe ori in Retezat, dar acum e prima data cand ma intorc acasa cu altceva decat imagini de pe creste, varfuri sau lacuri glaciare si anume cu o plasa plina de ciuperci si o serie foto cu frumusetile ascunse ale padurii.
Fiind un mare culegator de ciuperci, o pasine de-a mea ce a aparut cu mult inaintea fotografiei, weekendul trecut am putut sa imbin perfect aceste doua placeri in padurile de la poalele Retezatului. Era multa umezeala sub coroanele brazilor iar zilele foarte calduroase, astfel s-a format un mediu propice pentru cresterea ciupercilor si de aceea pur si simplu era toata padurea intesata de ele…abia gaseai locuri pe unde sa pasesti sa nu calci vreuna :) Desigur, majoritatea nu erau comestibile dupa cunostintele mele, dar cu putin spirit de observatie puteai da usor de hribi frumosi care au scapat culegatorilor sau turistilor cunoscatori.
Desi pe munte e bine stiut ca nu-i prea indicat sa te abati de la traseele marcate, cautand ciuperci nu prea poti respecta acest lucru, astfel scotocind padurea am gasit locuri de vis parca desprinse din basmele cu zane, o padure salbatica, neatinsa de mana omului si de gunoaiele acestuia. Nu prea ati vazut la mine genul asta de fotografii dar n-am putut trece indiferent asa ca am scos aparatul foto si m-am pus pe treaba :)
A fost o placere sa ma plimb pe un covor moale de muschi ce imbraca fiecare piatra, sa pozez cascade, arbori, ciuperci si cam tot ce mi-a atras privirea. Punand cap la cap imaginile s-a format o serie care se completeaza frumos zic eu si urmarind-o sper sa transmita atmosfera si frumusetea padurii fermecate care pe mine m-a fermecat… Enjoy!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Muntii Retezat – Romania.
Daca ti-a placut seria foto, nu uita te rog de butoanele pentru share.
Merci tare mult !!!
Workshopul din Retezat
Workshopul foto din Retezat poate ca i-a speriat pe unii fiindca a fost organizat la cort, dar cei care si-au luat inima-n dinti si au venit sunt sigur ca n-au fost nici un pic dezamagiti… cazarea a avut cu mult mai multe stele decat orice pensiune iar peisajul si bucuria de a fi sus a fost cu atat mai mare avand in vedere ca am urcat cu propriile picioare si puteri :)
La locul de campare ne-a asteptat `receptionera` Bela, o vulpe tare simpatica si nerabdatoare sa vada ce ascundem in plasa cu mancare, iar apoi pe parcursul intregului weekend ne-am intalnit cu numeroasele marmote, bastinasele locului.
Desi putin ingrijorati de cum va fi vremea, ca de obicei a fost cu mult mai buna decat ne-am imaginat :) Spun asta deoarece desi au fost anuntate ploi zdravene, toate au venit dar din fericire ne-au ocolit fara sa ne ude si au lasat in spatele lor doar spectacolul de nori, lumini si un curcubeu care a durat mai bine de-o ora, astfel nimeni nu a avut scuze ca n-a apucat sa-l pozeze cum ar fi vrut.
La fiecare rasarit si apus ne-am bucurat de soare si creste inrosite, o multitudine de plante si flori fotogenice in roua diminetii, ceva extraterestrii pentru unii (nu dam nume:) si un apus greu de uitat pe varful Bucura unde am facut normal si nelipsita poza de grup.
Cam asa a decurs tura foto de la Bucura in linii mari, iar in pixeli mai mici si mai detaliat va puteti da seama din seria de imagini ce urmeasa… Enjoy!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Daca v-au placut cumva fotografiile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Multumesc mult de tot !!!
Pe culmi de Retezat
Vineri, 13 Martie pornim spre Retezat cu Ovi si Edy pentru o reeditare a turei foto de anul trecut in aceeasi formula si aceeasi perioada (tura foto din 14 Martie 2014 poate fi gasita aici: – Retezat intr-o zi de primavara –) doar ca de data aceasta planul nu mai e varful Retezat, ci varful Peleaga.
Pornim din Cluj pe dupamasa, seara ajungem aproape de Carnic unde masina nu mai inainteaza intr-o curba plina de gropi si noroaie…derapeaza, o impingem, nu merge si suntem nevoiti s-o lasam putin mai jos. Asta e! Data trecuta am urcat mai sus, acum suntem nevoiti sa mergem mai mult pe jos pana la cabana Gentiana. N-ar fi o problema mersul pe jos, doar ca deja s-a intunecat, mergem la lumina frontalei iar pe drum e cel mai mare noroi pe care l-am vazut vreodata (oricum ma insel..cel mai mare noroi va fi la intoarcere:).
Noroc de parazapezi…sunt foarte ok si la noroaie sa nu te murdaresti din cap pana-n picioare, asa ca dupa vreo 3km de innotat prin namol dam de zapada pe drum si se termina calvarul. Putin mirati de marimea zapezii fata de anul trecut (mult mai multa) inaintam pe traseu prin padure pana dam de cabana Gentiana. Urmeaza povestile cu cabanierul, obisnuitele beri, cateva ceaiuri in termos pentru ziua de maine si aflam ca suntem cazati in camera de sus.
Urcam la etaj si cand intram in camera ne izbeste caldura. Direct ne-a fugit gandul la tura trecuta cand am dormit in camera de jos si am facut sauna de n-am putut dormi. Dar dupa cateva minute ne-am dat seama ca nu-i chiar asa cald, doar langa soba era mai fierbinte aerul asa ca ne punem in pat pentru somn fara planuri prea mari de trezit cu noaptea-n cap deoarece se anuntau nori pe dimineata…deci fara rasarit de data asta:)
Incercam sa adormim, e cam devreme ora 11 sa inchid ochii dar pan`la urma atipesc. Nu trece mult si mai sosesc cativa turisti pe la 12, galagie, ma trezesc…soba stinsa putin mai racoare, asta e incerc sa adorm la loc. Inchid intr-un sfarsit ochii, cred ca pe la 1 noaptea…alti turisti, aceeasi figura, trezit..mai frig, ma infofolesc bine si iau somn. Aproape de 2, ce sa vezi? Mai vin cativa deja frig bine si am la mine doar un tricou si un polar iar patura nu era prea groasa asa ca fac tot ce pot sa ma incalzesc, respir sub patura, ma ghemuiesc, ma sigilez bine sa nu iasa nici un fir de caldura si pana la 6 mai inchid ochii cate putin si cumulez vreo 3 ore de somn probabil.
Asta e, o sa dorm acasa..aici am venit cu alte planuri asa ca ne dam jos din paturi, ne echipam si placam primii pe traseu in drum spre Peleaga. Foarte multa zapada, dar se vad ceva urme, mergem pe ele si nu ne afundam asa tare pe cat am fi crezut. Vremea nu e chiar rea, printre nori si ninsoare se mai vad sparturi, ne mai face si soarele cu ochiul din cand in cand, trag vreo cateva cadre cu jnepeni si stanci ingropate-n omat, nu e tare frig, e bine. Ajungem in zona lacului Pietrele unde anul trecut am facut oglindiri cu rasaritul in portiuni de apa dezghetata, dar acum nici gand…sunt vreo 2m de zapada.
Cerul se acopera din nou, Peleaga nici nu se vede-n nori…ninge abundent dar nu ne lasam si continuam urcarea cu neobositul Edy in frunte ce ne face urme sa ne fie mai usor:) Inainte de creasta vine o portiune mai abrupta, superEdy trece de ea, noi ne chinuim, am spart toata zapada si fiind foarte abrupt cu zapada nisipoasa pana-n piept e imposibil sa mai inaintam. Ovi si cu mine hotaram sa coboram si sa incercam prin alta parte cand Edy de sus striga ca ne arunca coarda. Ovi era deja jos..eu ma intorc fiindca n-am coborat atat de mult si cu chiu cu vai ajung din nou in locul unde m-am impotmolit initial. Prind coarda ancorata de Edy intr-o lespede uriasa si astfel cu usurinta ajung sus.
Ovi incearca singur sa urce pe o alta panta, dar fara urme, la fiecare pas se afunda pana-n brau si extenuat ne spune sa mergem noi doi in continuare pana pe varf. Primind acordul lui, mergem mai departe hotarati sa nu ne intoarcem pana ce nu ne facem poza cu tabla din varf:) Spre norocul meu, in urcare mai vine o spartura-n nori, patrunde ceva soare si mai fac cateva cadre cu atmosfera incredibila si peisajul alb ce-ti taia rasuflarea.
Dupa cateva minute, soarele dispare, ceata cu norii revin si continuam urcarea fara sa vedem prea multe. Desi traseul marcat cu stalpi, dar la distanta cam mare intre ei si vizibilitatea foarte scazuta nu ne dam exact seama daca suntem bine plasati pe traseu si scot telefonul cu gps sa vad de curiozitate ce-mi arata. Surpriza! Imi arata pe harta varful pana si traseul de creasta foarte exact asa ca ne luam dupa el si in maxim 20 de minute ajungem pe varf:) Gasim tabla mult asteptata, dar ingropata intr-un metru si ceva de zapada. Ne pozam pe varful Peleaga – 2509m (poza din final cu caciula funny crosetata de Ramo), mai stam putin sa vedem daca se mai limpezeste cumva cerul sa facem cateva imagini de sus..dar n-avem noroc si incepem sa coboram pe unde am urcat.
La coborare ne mai intalnim cu cativa prieteni ce am aflat mai apoi ca au ajuns si ei sus, pana la urma il gasim si pe Ovi catarat aproape de creasta si coboram veseli spre Gentiana dupa care ne continuam drumul la masina. Surprizele nu s-au terminat fiindca ajungem la drumul forestier din Carnic unde namolul s-a dublat fata de ieri si ne pare rau ca nu avem o barca sa vaslim pana la masina:) Cred ca a fost cea mai dificila si neplacuta portiune de traseu dar in sfarsit dam de masina si pornim spre casa dupa o zi si-o noapte luuunga.
Cam asta a fost tura din Retezat de anul acesta…ramane de vazut cum va fi la anul in aceeasi perioada:) Va las acum dupa romanul asta sa vedeti si cateva fotografii de pe traseu…Enjoy!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Muntii Retezat – Romania
Daca v-a fost pe plac seria de fotografii, nu uitati atunci va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Retezat intr-o zi de primavara
A treia mea vizita in Retezat a fost cea mai scurta dintre toate (o zi si ceva), dar pot spune ca a fost o iesire de povestit la nepoti. Dar pana oi avea eu nepoti va povestesc pe scurt si voua, nu de alta dar ramane scris ca nu cumva sa uit sau sa mai infloresc peste cativa ani :)
Lucrurile stau cam asa…daca tot a fost cam scurta iarna asta si nu prea am vazut zapada prea des la fata, impreuna cu doi prieteni (Ovi si Edy) ne-am gandit sa mergem pana-n Retezat poate gasim vreo doua cadre mai albe. Cand toata lumea se bucura de caldura, primavara, terase si fustite, in capu’ nostru e doar frig si zapada :) Verificam prognoza meteo… vineri frumos, sambata senin, duminica vine vantu’ norii si lapovita. Pai hai sa fugim de vineri si sa prindem o sambata frumoasa pe creste. Zis si facut! Ne punem vineri pe masina, o lasam apoi in Carnic (mai jos de Cascada Lolaia), dupa care pedalam pe jos pana la cabana Gentiana (1672m). Ajungem la cabana putin inainte de apus iar cabanierul ne asteapta-n prag…suntem primii sositi. Povestim putin cu el, ii spunem ce ganduri avem, Vf. Retezat, trezit, rasarit, etc. dar nu avem cum sa nu remarcam primul lucru, ca are toata fata arsa. Nici nu trebuie sa-l intrebam ce a patit ca ne spune imediat sa avem mare grija la soare ca el a facut o plimbare de cateva ore cu o zi inainte si s-a ars in ultimul hal pe fata. Noroc ca avem cagule si ochelari de soare.
Tocmai ajunsi de pe drum, foarte primitor cabanierul pune la fiert apa pentru 3 ceaiuri sa ne mai incalzim dar ramane foarte suprins cand aude ca noi vrem trei beri reci :) Oricum, ne acomodam repede, bem berile, apoi ceaiurile, apoi alte beri… intre timp mai ajung si alti turisti, povestim si daca tot suntem primii veniti ne alegem 3 paturi (care vrem noi din toata camera) fiindca mai urmeaza sa ajunga in seara respectiva inca un grup de persoane. Fiind putin racoare-n cabana (cel putin in sala de mese) baietii mei aleg trei paturi toate sus aproape de soba. Totul perfect pana aici, inca nu era tarziu, iesim pana afara sa fac un cadru de noapte sa vedem ce iese. Gasesc un iglu mare langa cabana, luna-l lumina frumos, ne jucam putin si cu frontalele, facem un light painting, din cateva incercari iese ce mi-am dorit, dupa care putin inghetati…hai inauntru, ajunge cu pozatu’ ca ora de trezire-i la 5 fara maine dimineata daca vrem si un rasarit de pe traseu.
Intram in cabana, tiptil in camera ca unii s-au pus la somn…si ne izbeste un val de caldura. Era ca-n sauna. Noi destepti foc, paturi sus, langa soba :) Ovi nu sta mult pe ganduri si se suie-n pat, eu cu Edi nici gand…nu se poate dormi acolo. Fiind paturile de jos inca libere ne punem jos. Atipesc putin, ma trezesc de cald, arunc bluza de pe mine…Ovi tot sus, nu stiu cum rezista. Pe la miezul noptii ajunge si grupul de turisti. Fosnaieli, soapte, frontale, ma trezesc si-l aud pe cabanier rugandu-l pe Ovi daca nu vrea sa coboare si el in paturile de jos ca au venit si cateva fete si nu le-ar pune intre noi (nu vad unde era problema, dar in fine:) Au urmat cateva glume pe seama caldurii, nimeni nu putea sa adoarma dar am deschis intr-un tarziu usa de la camera si a intrat ceva aer mai racoros ca nu se putea respira. Am adormit intr-un tarziu dar a trecut noaptea cat ai clipi si dimineata 4:45 trezirea!
Mi-am dezlipit cu greu ochii dar cand am dat de apa de la robinet (-1000 grade) m-am trezit instant. Am mancat ceva, ne-am echipat si am pornit spre creste pe intuneric. Pe Valea Pietrele s-a luminat si gasind niste ochiuri de apa ceva mai jos de Lacul Pietrele hotaram sa asteptam acolo rasaritul si sa nu urcam mai sus. Ma invart pe acolo stanga, dreapta sa-mi gasesc vreo doua cadre pentru primele raze de lumina si dupa vreo 30 minute se lumineaza Vf.Bucura dupa care incet, incet coboara lumina si mai jos pe coama intr-un adevarat spectacol ce se oglindea in apa limpede si rece de munte.
Dupa incheierea spectacolului, ne strangem catrafusele si pornim spre creasta ca doar avem in plan Varful Retezat. Zapada tot mai mare, viscolita, dar ce noroc de noi ca-l avem pe Edi maratonistul in fata care face urme sa putem inainta mai usor :) Urcam pe Culmea Stanisoarei de unde observam ca suntem primii ce au ales ruta asta spre Retezat (nemaifiind urme-n zapada) dar nu stam mult pe ganduri si gasim o varianta de urcat pe Saua Retezatului, care parea cea mai ‘lejera’. Multa zapada, tare inclinat, dar reusim sa ajungem sus croindu-ne drum pe diagonala.
Deja era altceva…vedeam spre orizont, priveam totul de sus. Ne odihnim putin, rontaim ceva si pornim spre Varful Retezat plin de lespezi de piatra si bolovani care ies doar cu varfurile din zapada viscolita. Cand esti la baza lui nu ai o priveliste care sa te indemne prea mult la urcat dar daca tot suntem acolo, hai sus! Cu cateva opriri scurte pe traseu ajungem in sfarsit pe varf. E absolut superb! Cer albastru, soare, temperatura ok, peisaj fantastic, unde mai pui ca se vede si Parangul in departare… Ne bucuram de ce vedem, ne pozam cu tabla din varf (2485m), cateva poze funny de Facebook (noi ninjalaii cu cagule – LINK foto) dupa care punem tara la cale sa vedem ce facem.
Obiectivul de a atinge Vf.Retezat l-am indeplinit, cateva poze am facut…dupa cum se inteteste vantul si apar norii la orizont, se pare ca cei de la meteo au avut dreptate de data asta si spre seara va veni lapovita si viscolul de care va ziceam la inceput. In acest caz de comun acord stabilim sa nu ne intoarcem la Gentiana pa traseul pe unde am urcat ci sa coboram pe Culmea Lolaia spre cabana Pietrele dupa care tot mergem spre masina si directia Cluj. Nu avea rost sa mai ramanem o noapte pe munte cu o astfel de vreme. Era vreo 3pm ceasul cand incepem sa coboram Retezatul pe partea nordica.
Cei ca au urcat Retezatul de pe Culmea Lolaia chiar si vara o sa-si dea seama cam cum a fost coborarea noastra iarna cu traseul acoperit de gheata si zapada. Dar am ajuns cu bine la baza Retezatului dupa care a urmat spre surprinderea noastra cea mai obositoare portiune a traseului. Desi am crezut ca varianta pe Culmea Lolaia si coborarea pana la cabana Pietrele va fi usoara, intreaga portiune care pe timp de vara e plina de jneapan inalt si lespezi uriase, acum era acoperita de aproximativ 1m de zapada. Tufele de jneapan ingropate, marcajul pe stanci a disparut iar noi aproape la fiecare pas intram pana la brau in zapada chinuindu-ne apoi sa scoatem piciorul blocat printre crengi sau intre pietre. Pe langa asta am prins pe coborare vantul anuntat de meteorologi ce viscolea zapada cu vreo 80 km/h si care pur si simplu iti zbura betele de tura din maini si nu te lasa sa pasesti in linie dreapta.
Era un peisaj destul de interesant cu acel viscol ce spulbera zapada, dar fiind cu teleobiectivul pe aparat iar aparatul in rucsac nu m-am incumetat sa-l schimb pe o astfel de vreme pentru a surprinde dramatismul momentului. Oricum ultima parte a pus capac, foarte obositoare bucata de traseu..ajunsi in padure nu mai aveam probleme cu vantul iar picioarele parca mergeau singure la vale. In momentul in care am ajuns la Cabana Pietrele deja s-a intunecat, pe cer erau nori negri asa ca n-am zabovit mult si ne-am continuat drumul pana la masina la lumina frontalei, drum ce a mai durat vreo ora si ceva.
Ne-a tinut in viata gandul ca ajungem sa mancam o pizza buna-n Hunedoara (ceea ce am si facut) iar tragand linie, a fost o tura foto de 15 ore (am depasit recordul de 14 ore din Pop Ivan – Muntii Maramuresului) in care ne-am simtit bine, ne-am intors cu amintiri frumoase, ceva arsuri pe langa ochelari si pe nas, cu ceva febra musculara dar o oboseala placuta si o tura pe care as repeta-o oricand. Sper ca nu v-am plictisit cu atatea vorbe iar aceste cateva fotografii arata exact frumusetile intalnite pe traseu.
Ati citit, vizionat, acum merita si ascultat ceva: – Muntii mei –
Locatie: Muntii Retezat – Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!