Tura foto din Vladeasa – februarie 2017
Ultima tura foto din iarna aceasta (calendaristic vorbind) a fost in Vladeasa, dar cu siguranta nu si ultimele poze cu zapada pe care o sa le vedeti pe site deoarece tocmai m-am intors din Muntii Rodnei, unde am fotografiat viscol si nameti cat casa, deci seria cu imagini albe va mai continua o vreme… Dar pana atunci, vin cu o serie realizata in Muntii Apuseni, unde am fost insotit de o trupa plina de oameni faini cu care m-am simtit minunat! Desi la meteo s-a anuntat o chestie si a fost fix pe dos, si de data aceasta nu ne-am intors cu mana goala, ba din contra, cu multe imagini complet diferite de ceea ce am facut pana acum in Vladeasa. Am avut parte de un rasarit scurt dar spectaculos ce a durat aproximativ 2-3 minute, de o zi cu soare urmata de ninsoare si ceata, ore albastre intense, texturi si lumini interesate dar ce-i mai important multa miscare si noi prietenii legate la o mamaliga cu branza sau o tocana cu ceapa rosie :) Sper sa va placa imaginile de mai jos, iar daca doriti sa participati la urmatoarea noastra tura mai primavaratica din masivul Ciucas va invit sa accesati acest link – TURA FOTO CIUCAS – unde veti gasi toate detaliile necesare… Enjoy!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Daca v-au placut fotografiile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Workshop foto in Ciucas
Primavara asta mult asteptata ne-am gandit s-o pozam pe un alt munte drag mie unde am avut parte de multe experiente si momente placute si anume in Masivul Ciucas din Carpatii de Curbura.
Perioada: 15-17 aprilie 2016
Locatie: Masivul Ciucas (la granita Brasov/Prahova)
Locuri disponibile: 14 (toate locurile ocupate)
Pret: 450 RON/pers (cazarea si micul dejun incluse-n pret)
Cazare si masa:
Cazarea va fi la Cabana Varful Ciucas situata la 1595m altitudine, iar mesele le vom lua tot acolo, micul dejun fiind inclus in pret, iar celelalte mese fie prin comanda din meniul restaurantului sau cine dorest poate aduce de acasa in completare alimente dupa bunul plac…de exemplu slanina, branza, ceapa, palinca fiindca nu ne suparam :) Mai multe detalii despre cabana unde vom sta gasiti aici: www.cabana-ciucas.ro
La workshop poate participa orice pasionat de fotografie indiferent de aparatura si experienta pe care o detine in acest domeniu. Pe parcusul celor 3 zile petrecute impreuna, veti primi informatii utile legate de urmatoarele aspecte:
– folosirea corecta a echipamentului foto;
– realizarea fotografiilor panoramice si de noapte;
– fotocompozitie si tehnica realizarii fotografiilor de peisaj;
– tehnici de postprocesare a imaginilor, etc.
Echipament recomandat:
– aparat foto DSLR sau compact, trepied, declansator, filtre (graduale, ND, polarizare).
– imbracaminte si incaltaminte adecvata muntelui pentru perioada rece, caciula, masuni, polare etc.
– rucsac comod pentru urcarea unei mici portiuni pana la cabana (fara trolere, genti, plase, etc)
– frontale sau lanterne foarte utile in cazul plimbarilor dupa apusul soarelui :)
– acumulatori, incarcator, carduri, ochelari de soare, bete de tura.
Punct de intalnire:
Ne vom intalni vineri, 15 aprilie la ora 12:00 in parcarea de la baza muntelui, foarte aproape de localitatea Cheia de unde vom urca cu masinile pana unde ne va permite drumul si tractiunea :) dupa care ultima portiune scurta dar mai abrupta pe jos. Dupa inscriere veti primi pe mail si o harta cu punctul exact de intalnire plus alte detalii legate de organizare, traseu si program.
Modalitati de inscriere si plata:
Inscrierile se fac pana la data de 8 aprilie 2016 in limita locurilor disponibile, printr-un mail pe adresa: adypetrisor@gmail.com care va cuprinde urmatoarele date: nume, prenume, telefon si localitatea de unde veti porni (asta pentru o mai buna organizare si repartizare in masini).
Dupa inscriere veti primi un mail cu toate detaliile si un cont unde se va efectua plata celor 450RON rezultand rezervarea locului la workshop-ul foto.
Pentru orice alte detalii sau intrebari ma gasiti pe Facebook sau pe mail-ul adypetrisor@gmail.com
Iar mai jos puteti urmari o serie de fotografii cu imprejurimile realizate in turele trecute.
Va asteptam cu drag !!! :)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Pentru a afla cat mai multa lume despre eveniment va rog nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Vladeasa in toiul gerului
Cum iarna cautam toti fotografii de natura zapada, pe sfarsit de Ianuarie au venit cateva zile de ger asa ca a fost momentul sa gasim acele peisaje de iarna si impreuna cu cativa prieteni ne-am hotarat sa ne incercam norocul pe masivul Vladeasa din Muntii Apuseni. Cu asa frig, -25 grade anuntate plus vant, ma si gandeam cum toti brazii vor fi glazurati, statia meteo din `bezea` si multe texturi in zapada. Ajunsi noaptea la Cabana Vladeasa n-am vazut nimic din toate astea la urcare dar aveam totusi sperante la un rasarit frumos cu surprize placute.
Am fost asteptati cu o ciorba buna si fierbinte, am mai povestit pana ne-a luat somnul si la 5 dimineata auzim sunetul inconfundabil al telefonului care te trimite la pozat. Problema nu era neaparat ora nesimtit de matinala ci impactul cu aerul de afara care mi-a lipit instantaneu narile una de alta… Desi pregatit cu ideea ca va fi cumplit de frig, parca-ti vine in momentul ala sa te intorci si sa te cuibaresti din nou sub plapuma. Oricum dupa putina miscare la urcare ne-am incalzit cu totii, am dat si de brazii glazurati la care ma gandeam, mai ramanea sa astept aparaitia soarelui cu cateva idei de cadre in cap.
Inca era intuneric dar am scos aparatul si am facut o fotografie de noapte intre barzi, dupa care am mai urcat sa astept soarele intr-o zona mai favorabila cu o padure mai putin deasa unde soarele ar avea sanse sa patrunda si sa creeze spectacol. Desi l-am asteptat vreo jumatate de ora si degetele de la picioare dadeau semne ca ingheata, in momentul rasaritului am uitat de toate si m-am miscat cat mai practic posibil pentru a realiza o serie de fotografii cu prima lumina aurie ce colora zapada in nuante de mov si galben. Dupa atata efort, trezit, frig, asteptat… totul a durat maxim 5 minute dar nu-mi pare nici macar o secunda rau fiindca m-am bucurat de clipe unice pe care am reusit sa le imortalizez si sa le pot privi ori de cate ori vreau sa-mi amintesc cum a fost in acea dimineata.
Cum rasaritul a trecut repede, acum a ramas doar sa-mi termin urcarea pana pe varf si sa verific daca se adeveresc si gandurile cu Statia Meteo din `bezea` si texturile din zapada. Ce sa vezi… s-au implinit toate dorintele in acea dimineata, trei la numar si fara sa prind pestisorul de aur, astfel am coborat foarte veseli la masina si am avut parte de cateva ore pe munte memorabile. Cu ce m-am ales din aceasta scurta vizita pe Vladeasa puteti viziona in imaginile ce urmeaza. Enjoy! :)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Workshop foto in Ceahlau
Vin cu vesti bune pentru toti cei care m-au intrebat cand, unde si daca voi mai organiza workshop-uri foto :)
Impreuna cu Ovidiu am schitat un program cu o serie de ture foto pentru anul 2016, iar primul va fi in ultimul weekend din luna ianuarie la Cabana Dochia din Masivul Ceahlau. Am ales un loc tare drag noua, plin de spectacol si usor accesibil pe timp de iarna (aprox. 3 ore pe jos de unde lasam masinile).
Perioada: 29-31 ianuarie 2016
Locatie: Masivul Ceahlau jud.Neamt
Locuri disponibile: 12 (toate locurile ocupate)
Pret: 300 RON/pers (tarif workshop, nu include cazare/masa).
Cazare si masa:
Cazarea va fi la Cabana Dochia din Muntii Ceahlau situata la 1750m altitudine, iar pretul cazarii fiind de 60lei/pers ambele nopti. Mesele le vom lua tot la cabana cu optiunea comandarii din meniul lor dar se pot aduce produse si de acasa in completare pentru cine doreste sa urce cu ele in spate. Preturile si meniul cabanei se pot gasi aici: -Cabana Dochia- (preturile sunt aceleasi si acum, chiar daca pagina nu a mai fost actualizata).
La workshop poate participa orice pasionat de fotografie indiferent de aparatura si experienta pe care o detine in acest domeniu. Pe parcusul celor 3 zile petrecute impreuna, veti primi informatii utile legate de urmatoarele aspecte:
– folosirea corecta a echipamentului foto;
– realizarea fotografiilor panoramice si de noapte;
– fotocompozitie si tehnica realizarii fotografiilor de peisaj;
– tehnici de postprocesare a imaginilor.
Echipament recomandat:
– aparat foto DSLR sau compact, trepied, declansator, filtre (graduale, ND, polarizare).
– imbracaminte si incaltaminte adecvata muntelui pentru perioada de iarna, caciula, masuni, parazapezi.
– rucsac comod pentru urcarea traseului pana la cabana (fara trolere, genti, plase, etc)
– frontale sau lanterne foarte utile in cazul plimbarilor dupa apusul soarelui :)
– acumulatori, incarcator, carduri, ochelari de soare, bete de tura,
Punct de intalnire:
Ne vom intalni vineri, 29 ianuarie la ora 11:00 AM in fata cabanei Izvorul Muntelui situata la aprox. 8km de localitatea Izvorul Muntelui, unde vom lasa masinile in parcare si vom porni spre Cabana Dochia. Dupa inscriere veti primi pe mail si o harta cu punctul exact de intalnire plus alte detalii legate de organizare, traseu si program.
Modalitati de inscriere si plata:
Inscrierile se fac pana la data de 24 ianuarie 2016 in limita locurilor disponibile, printr-un mail pe adresa: contact@adrianpetrisor.ro care va cuprinde urmatoarele date: nume, prenume, telefon si localitatea de unde veti porni (asta pentru o mai buna organizare si repartizare in masini).
Dupa inscriere veti primi un mail cu toate detaliile si un cont bancar unde se va efectua plata celor 300RON rezultand rezervarea locului la workshop-ul foto.
Pentru orice alte detalii sau intrebari ma gasiti pe Facebook sau pe mail-ul contact@adrianpetrisor.ro
Iar mai jos puteti urmari o serie de fotografii cu imprejurimile realizate de Ovidiu in aceeasi perioada.
Va asteptam cu drag !!! :)
.
.
.
.
.
.
.
.
Pentru a afla cat mai multa lume despre eveniment va rog nu uitati de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Pe culmi de Retezat
Vineri, 13 Martie pornim spre Retezat cu Ovi si Edy pentru o reeditare a turei foto de anul trecut in aceeasi formula si aceeasi perioada (tura foto din 14 Martie 2014 poate fi gasita aici: – Retezat intr-o zi de primavara –) doar ca de data aceasta planul nu mai e varful Retezat, ci varful Peleaga.
Pornim din Cluj pe dupamasa, seara ajungem aproape de Carnic unde masina nu mai inainteaza intr-o curba plina de gropi si noroaie…derapeaza, o impingem, nu merge si suntem nevoiti s-o lasam putin mai jos. Asta e! Data trecuta am urcat mai sus, acum suntem nevoiti sa mergem mai mult pe jos pana la cabana Gentiana. N-ar fi o problema mersul pe jos, doar ca deja s-a intunecat, mergem la lumina frontalei iar pe drum e cel mai mare noroi pe care l-am vazut vreodata (oricum ma insel..cel mai mare noroi va fi la intoarcere:).
Noroc de parazapezi…sunt foarte ok si la noroaie sa nu te murdaresti din cap pana-n picioare, asa ca dupa vreo 3km de innotat prin namol dam de zapada pe drum si se termina calvarul. Putin mirati de marimea zapezii fata de anul trecut (mult mai multa) inaintam pe traseu prin padure pana dam de cabana Gentiana. Urmeaza povestile cu cabanierul, obisnuitele beri, cateva ceaiuri in termos pentru ziua de maine si aflam ca suntem cazati in camera de sus.
Urcam la etaj si cand intram in camera ne izbeste caldura. Direct ne-a fugit gandul la tura trecuta cand am dormit in camera de jos si am facut sauna de n-am putut dormi. Dar dupa cateva minute ne-am dat seama ca nu-i chiar asa cald, doar langa soba era mai fierbinte aerul asa ca ne punem in pat pentru somn fara planuri prea mari de trezit cu noaptea-n cap deoarece se anuntau nori pe dimineata…deci fara rasarit de data asta:)
Incercam sa adormim, e cam devreme ora 11 sa inchid ochii dar pan`la urma atipesc. Nu trece mult si mai sosesc cativa turisti pe la 12, galagie, ma trezesc…soba stinsa putin mai racoare, asta e incerc sa adorm la loc. Inchid intr-un sfarsit ochii, cred ca pe la 1 noaptea…alti turisti, aceeasi figura, trezit..mai frig, ma infofolesc bine si iau somn. Aproape de 2, ce sa vezi? Mai vin cativa deja frig bine si am la mine doar un tricou si un polar iar patura nu era prea groasa asa ca fac tot ce pot sa ma incalzesc, respir sub patura, ma ghemuiesc, ma sigilez bine sa nu iasa nici un fir de caldura si pana la 6 mai inchid ochii cate putin si cumulez vreo 3 ore de somn probabil.
Asta e, o sa dorm acasa..aici am venit cu alte planuri asa ca ne dam jos din paturi, ne echipam si placam primii pe traseu in drum spre Peleaga. Foarte multa zapada, dar se vad ceva urme, mergem pe ele si nu ne afundam asa tare pe cat am fi crezut. Vremea nu e chiar rea, printre nori si ninsoare se mai vad sparturi, ne mai face si soarele cu ochiul din cand in cand, trag vreo cateva cadre cu jnepeni si stanci ingropate-n omat, nu e tare frig, e bine. Ajungem in zona lacului Pietrele unde anul trecut am facut oglindiri cu rasaritul in portiuni de apa dezghetata, dar acum nici gand…sunt vreo 2m de zapada.
Cerul se acopera din nou, Peleaga nici nu se vede-n nori…ninge abundent dar nu ne lasam si continuam urcarea cu neobositul Edy in frunte ce ne face urme sa ne fie mai usor:) Inainte de creasta vine o portiune mai abrupta, superEdy trece de ea, noi ne chinuim, am spart toata zapada si fiind foarte abrupt cu zapada nisipoasa pana-n piept e imposibil sa mai inaintam. Ovi si cu mine hotaram sa coboram si sa incercam prin alta parte cand Edy de sus striga ca ne arunca coarda. Ovi era deja jos..eu ma intorc fiindca n-am coborat atat de mult si cu chiu cu vai ajung din nou in locul unde m-am impotmolit initial. Prind coarda ancorata de Edy intr-o lespede uriasa si astfel cu usurinta ajung sus.
Ovi incearca singur sa urce pe o alta panta, dar fara urme, la fiecare pas se afunda pana-n brau si extenuat ne spune sa mergem noi doi in continuare pana pe varf. Primind acordul lui, mergem mai departe hotarati sa nu ne intoarcem pana ce nu ne facem poza cu tabla din varf:) Spre norocul meu, in urcare mai vine o spartura-n nori, patrunde ceva soare si mai fac cateva cadre cu atmosfera incredibila si peisajul alb ce-ti taia rasuflarea.
Dupa cateva minute, soarele dispare, ceata cu norii revin si continuam urcarea fara sa vedem prea multe. Desi traseul marcat cu stalpi, dar la distanta cam mare intre ei si vizibilitatea foarte scazuta nu ne dam exact seama daca suntem bine plasati pe traseu si scot telefonul cu gps sa vad de curiozitate ce-mi arata. Surpriza! Imi arata pe harta varful pana si traseul de creasta foarte exact asa ca ne luam dupa el si in maxim 20 de minute ajungem pe varf:) Gasim tabla mult asteptata, dar ingropata intr-un metru si ceva de zapada. Ne pozam pe varful Peleaga – 2509m (poza din final cu caciula funny crosetata de Ramo), mai stam putin sa vedem daca se mai limpezeste cumva cerul sa facem cateva imagini de sus..dar n-avem noroc si incepem sa coboram pe unde am urcat.
La coborare ne mai intalnim cu cativa prieteni ce am aflat mai apoi ca au ajuns si ei sus, pana la urma il gasim si pe Ovi catarat aproape de creasta si coboram veseli spre Gentiana dupa care ne continuam drumul la masina. Surprizele nu s-au terminat fiindca ajungem la drumul forestier din Carnic unde namolul s-a dublat fata de ieri si ne pare rau ca nu avem o barca sa vaslim pana la masina:) Cred ca a fost cea mai dificila si neplacuta portiune de traseu dar in sfarsit dam de masina si pornim spre casa dupa o zi si-o noapte luuunga.
Cam asta a fost tura din Retezat de anul acesta…ramane de vazut cum va fi la anul in aceeasi perioada:) Va las acum dupa romanul asta sa vedeti si cateva fotografii de pe traseu…Enjoy!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Muntii Retezat – Romania
Daca v-a fost pe plac seria de fotografii, nu uitati atunci va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Retezat intr-o zi de primavara
A treia mea vizita in Retezat a fost cea mai scurta dintre toate (o zi si ceva), dar pot spune ca a fost o iesire de povestit la nepoti. Dar pana oi avea eu nepoti va povestesc pe scurt si voua, nu de alta dar ramane scris ca nu cumva sa uit sau sa mai infloresc peste cativa ani :)
Lucrurile stau cam asa…daca tot a fost cam scurta iarna asta si nu prea am vazut zapada prea des la fata, impreuna cu doi prieteni (Ovi si Edy) ne-am gandit sa mergem pana-n Retezat poate gasim vreo doua cadre mai albe. Cand toata lumea se bucura de caldura, primavara, terase si fustite, in capu’ nostru e doar frig si zapada :) Verificam prognoza meteo… vineri frumos, sambata senin, duminica vine vantu’ norii si lapovita. Pai hai sa fugim de vineri si sa prindem o sambata frumoasa pe creste. Zis si facut! Ne punem vineri pe masina, o lasam apoi in Carnic (mai jos de Cascada Lolaia), dupa care pedalam pe jos pana la cabana Gentiana (1672m). Ajungem la cabana putin inainte de apus iar cabanierul ne asteapta-n prag…suntem primii sositi. Povestim putin cu el, ii spunem ce ganduri avem, Vf. Retezat, trezit, rasarit, etc. dar nu avem cum sa nu remarcam primul lucru, ca are toata fata arsa. Nici nu trebuie sa-l intrebam ce a patit ca ne spune imediat sa avem mare grija la soare ca el a facut o plimbare de cateva ore cu o zi inainte si s-a ars in ultimul hal pe fata. Noroc ca avem cagule si ochelari de soare.
Tocmai ajunsi de pe drum, foarte primitor cabanierul pune la fiert apa pentru 3 ceaiuri sa ne mai incalzim dar ramane foarte suprins cand aude ca noi vrem trei beri reci :) Oricum, ne acomodam repede, bem berile, apoi ceaiurile, apoi alte beri… intre timp mai ajung si alti turisti, povestim si daca tot suntem primii veniti ne alegem 3 paturi (care vrem noi din toata camera) fiindca mai urmeaza sa ajunga in seara respectiva inca un grup de persoane. Fiind putin racoare-n cabana (cel putin in sala de mese) baietii mei aleg trei paturi toate sus aproape de soba. Totul perfect pana aici, inca nu era tarziu, iesim pana afara sa fac un cadru de noapte sa vedem ce iese. Gasesc un iglu mare langa cabana, luna-l lumina frumos, ne jucam putin si cu frontalele, facem un light painting, din cateva incercari iese ce mi-am dorit, dupa care putin inghetati…hai inauntru, ajunge cu pozatu’ ca ora de trezire-i la 5 fara maine dimineata daca vrem si un rasarit de pe traseu.
Intram in cabana, tiptil in camera ca unii s-au pus la somn…si ne izbeste un val de caldura. Era ca-n sauna. Noi destepti foc, paturi sus, langa soba :) Ovi nu sta mult pe ganduri si se suie-n pat, eu cu Edi nici gand…nu se poate dormi acolo. Fiind paturile de jos inca libere ne punem jos. Atipesc putin, ma trezesc de cald, arunc bluza de pe mine…Ovi tot sus, nu stiu cum rezista. Pe la miezul noptii ajunge si grupul de turisti. Fosnaieli, soapte, frontale, ma trezesc si-l aud pe cabanier rugandu-l pe Ovi daca nu vrea sa coboare si el in paturile de jos ca au venit si cateva fete si nu le-ar pune intre noi (nu vad unde era problema, dar in fine:) Au urmat cateva glume pe seama caldurii, nimeni nu putea sa adoarma dar am deschis intr-un tarziu usa de la camera si a intrat ceva aer mai racoros ca nu se putea respira. Am adormit intr-un tarziu dar a trecut noaptea cat ai clipi si dimineata 4:45 trezirea!
Mi-am dezlipit cu greu ochii dar cand am dat de apa de la robinet (-1000 grade) m-am trezit instant. Am mancat ceva, ne-am echipat si am pornit spre creste pe intuneric. Pe Valea Pietrele s-a luminat si gasind niste ochiuri de apa ceva mai jos de Lacul Pietrele hotaram sa asteptam acolo rasaritul si sa nu urcam mai sus. Ma invart pe acolo stanga, dreapta sa-mi gasesc vreo doua cadre pentru primele raze de lumina si dupa vreo 30 minute se lumineaza Vf.Bucura dupa care incet, incet coboara lumina si mai jos pe coama intr-un adevarat spectacol ce se oglindea in apa limpede si rece de munte.
Dupa incheierea spectacolului, ne strangem catrafusele si pornim spre creasta ca doar avem in plan Varful Retezat. Zapada tot mai mare, viscolita, dar ce noroc de noi ca-l avem pe Edi maratonistul in fata care face urme sa putem inainta mai usor :) Urcam pe Culmea Stanisoarei de unde observam ca suntem primii ce au ales ruta asta spre Retezat (nemaifiind urme-n zapada) dar nu stam mult pe ganduri si gasim o varianta de urcat pe Saua Retezatului, care parea cea mai ‘lejera’. Multa zapada, tare inclinat, dar reusim sa ajungem sus croindu-ne drum pe diagonala.
Deja era altceva…vedeam spre orizont, priveam totul de sus. Ne odihnim putin, rontaim ceva si pornim spre Varful Retezat plin de lespezi de piatra si bolovani care ies doar cu varfurile din zapada viscolita. Cand esti la baza lui nu ai o priveliste care sa te indemne prea mult la urcat dar daca tot suntem acolo, hai sus! Cu cateva opriri scurte pe traseu ajungem in sfarsit pe varf. E absolut superb! Cer albastru, soare, temperatura ok, peisaj fantastic, unde mai pui ca se vede si Parangul in departare… Ne bucuram de ce vedem, ne pozam cu tabla din varf (2485m), cateva poze funny de Facebook (noi ninjalaii cu cagule – LINK foto) dupa care punem tara la cale sa vedem ce facem.
Obiectivul de a atinge Vf.Retezat l-am indeplinit, cateva poze am facut…dupa cum se inteteste vantul si apar norii la orizont, se pare ca cei de la meteo au avut dreptate de data asta si spre seara va veni lapovita si viscolul de care va ziceam la inceput. In acest caz de comun acord stabilim sa nu ne intoarcem la Gentiana pa traseul pe unde am urcat ci sa coboram pe Culmea Lolaia spre cabana Pietrele dupa care tot mergem spre masina si directia Cluj. Nu avea rost sa mai ramanem o noapte pe munte cu o astfel de vreme. Era vreo 3pm ceasul cand incepem sa coboram Retezatul pe partea nordica.
Cei ca au urcat Retezatul de pe Culmea Lolaia chiar si vara o sa-si dea seama cam cum a fost coborarea noastra iarna cu traseul acoperit de gheata si zapada. Dar am ajuns cu bine la baza Retezatului dupa care a urmat spre surprinderea noastra cea mai obositoare portiune a traseului. Desi am crezut ca varianta pe Culmea Lolaia si coborarea pana la cabana Pietrele va fi usoara, intreaga portiune care pe timp de vara e plina de jneapan inalt si lespezi uriase, acum era acoperita de aproximativ 1m de zapada. Tufele de jneapan ingropate, marcajul pe stanci a disparut iar noi aproape la fiecare pas intram pana la brau in zapada chinuindu-ne apoi sa scoatem piciorul blocat printre crengi sau intre pietre. Pe langa asta am prins pe coborare vantul anuntat de meteorologi ce viscolea zapada cu vreo 80 km/h si care pur si simplu iti zbura betele de tura din maini si nu te lasa sa pasesti in linie dreapta.
Era un peisaj destul de interesant cu acel viscol ce spulbera zapada, dar fiind cu teleobiectivul pe aparat iar aparatul in rucsac nu m-am incumetat sa-l schimb pe o astfel de vreme pentru a surprinde dramatismul momentului. Oricum ultima parte a pus capac, foarte obositoare bucata de traseu..ajunsi in padure nu mai aveam probleme cu vantul iar picioarele parca mergeau singure la vale. In momentul in care am ajuns la Cabana Pietrele deja s-a intunecat, pe cer erau nori negri asa ca n-am zabovit mult si ne-am continuat drumul pana la masina la lumina frontalei, drum ce a mai durat vreo ora si ceva.
Ne-a tinut in viata gandul ca ajungem sa mancam o pizza buna-n Hunedoara (ceea ce am si facut) iar tragand linie, a fost o tura foto de 15 ore (am depasit recordul de 14 ore din Pop Ivan – Muntii Maramuresului) in care ne-am simtit bine, ne-am intors cu amintiri frumoase, ceva arsuri pe langa ochelari si pe nas, cu ceva febra musculara dar o oboseala placuta si o tura pe care as repeta-o oricand. Sper ca nu v-am plictisit cu atatea vorbe iar aceste cateva fotografii arata exact frumusetile intalnite pe traseu.
Ati citit, vizionat, acum merita si ascultat ceva: – Muntii mei –
Locatie: Muntii Retezat – Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Muntii Ciucas – a doua zi
Vin si cu partea a doua de fotografii din Muntii Ciucas, tot 12 la numar si la fel de colorate :) O zi de duminica care a inceput frumos, cu un rasarit superb; luna plina s-a sincronizat perfect cu soarele, in momentul in care s-a ascums dupa creasta, din partea opusa a iesit soarele si a colorat intr-un rosu intens varful Tigaile Mari. Cateva minute de spectacul, culori ce se schimbau pe cer la fiecare declansare si un vant puternic, rece care mai ca incerca sa te doboare…cam asa s-ar descrie pe scurt aceasta dimineata pe munte.
Pe cat de repede am urcat sa prindem rasaritul, pe atat de repede am si coborat, deoarece portita de lumina dintre nori s-a inchis cat ai clipi, dar timpul a fost suficient sa surprind esenta in cele cateva cadre selectate mai jos. Dupa un mic dejun rapid, ne-am strans cu totii pentru a urca pe Varful Ciucas (1954m). Vremea in continuare tine cu noi, norii s-au imprastiat si soarele ne incalzeste la fiecare pas in urcarea noastra. Cerul a fost ideal pentru fotografii, de un albastru intens, atmosfera limpede si norisorii albi, pufosi ce contrasteaza frumos in fiecare cadru. Ajunsi in apropierea varfului, in stanga se vad frumos Muntii Bucegi… uitam si de oboseala, ne jucam cu vantul puternic din creasta care te tine la 45 de grade aproape fara sa cazi :) iar dupa un mic avant atingem si varful de unde se vede excelent in zare, 360 grade.
Ne pozam cu tablita :) Stam putin sa admiram peisajul pana ne intra putin frigu-n oase si incepem apoi lunga coborare pana la masinile lasate tocmai la baza muntelui. Trecem pe la cabana, culegem si restul de bagaje si ne luam ramas bun de la un weekend absolut perfect petrecut in Ciucas. Dupa cum am mai spus, urmeaza o serie de 12 fotografii, iar dupa aceasta selectie de 24 cadre in doua zile am mai ramas cu multe alte cadre dragute, dar poate pe alta data sa nu va plictisesc prea tare de data aceasta :) Pentru cei care au ratat prima serie din Ciucas, ea se poate gasi aici: “Muntii Ciucas – prima zi“. Enjoy!
Locatie: Muntii Ciucas – Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
Muntii Ciucas – prima zi
Dupa cum spune si titlul postarii, mai jost veti putea urmari o selectie de 12 cadre realizate-n prima zi dintr-un frumos weekend petrecut in Muntii Ciucas alaturi de cativa prieteni dragi. Normal pentru aceasta perioada muntii trebuiau sa fie acoperiti de un strat gros de zapada, dar cum iarna aceasta a fost tare ciudata si cu temperaturi cam ridicate, zapada a fost pe ici-colo doar in zonele viscolite sau pe portiunile unde nu prea bate soarele. Oricum, asta nu ne-a impiedicat sa avem un weekend frumos, plin de fotografii reusite deoarece vremea a tinut cu noi in toate zilele.
Am ajuns vineri seara chiar dupa apus la Cabana Ciucas, am admirat o luna plina uriasa ce tocmai rasarea, dupa care ne-am cazat si ne-am instalat la o masa unde a curs cu vin fiert si ceai fierbinte. La culcare, am setat telefoanele sa ne trezeasca la rasarit, daca tot ne aflam in varf de munte sa nu pierdem nimic :) Cu planuri mari sa urcam pentru a prinde rasaritul cat de mai sus, primul ceas suna la ora 5:30. Ma ridic, ma uit pe geam, nasol…ceata, ninge, bezna, vant, frig, si mai adaugati voi inca vreo cateva motive bune pentru a ma baga inapoi la somn. Asa am si facut :) Am setat ceasul peste o ora poate avem noroc si pleaca norii si tzup tzup inapoi in pat. Dupa o ora de somn dulce, ceasu`! 6:30…aceeasi treaba, jos din pat, privirea pe geam, ceata, ceva mai lumina, ninge ca-n povesti, e clar…mai repet figura si la 7:30, aceeasi treaba, n-avem ce face, reprogramam rasaritul pentru maine. Somn de voie pana la 9 cand mergem sa luam micul dejun. Ce sa vezi, pe la 9 – 10 cam asa, nu mai ninge, ceata se mai risipeste, soarele mai ca vre sa se arate…na asta-i bine poate facem si noi vreo 2 cadre. Mancam linistiti, povesti, alea alea, soareee…repede echiparea si plimbare ca doar n-om sta in cabana ca pantofarii :) Facem un mini traseu prin zona, poze de grup cum ne prostim, cateva cadre cu minunatul peisaj, nu lipsesc si pozele de facebook “yola munte“:) dupa care ne intoarcem la cabana sa papam ceva bun ca dupa atata aer curat si zbenguiala, matzu` face scandal.
Dupa cum arata cerul, am presimtit ca va fi un apus ca la carte asa ca nu am zabovit tare mult la masa si pe doritorii de spectacol i-am luat cu mine pentru o noua urcare pana pe Saua Tigailor, in apropiere de Tigaile Mari. Nici nu iesim bine din cabana si ne intampina `doi cai frumosi` :) intr-o lumina calda si un peisaj de vis. Facem un shooting de cateva minute cu ei dar hai sa nu uitam scopul si anume apusul vazut de sus. Asadar, pornim in jur de ora 16 si cu poze pe drum, mers lejer, admirat capre negre pe stanci si alte mici peripetii ajungem la locul stabilit la 17:15 cand declansez primul cadru de apus. In cateva minute se coloreaza cerul intens, aceeasi panica ca de fiecare data insotita de gura cascata si “wow“ la orice declansare, fug dintr-o parte in alta sa-mi caut compozitiile dorite in acele cateva minutele de maxim spectacol oferit de apus si natura. La 17:27 (dupa 12 minute in care ne-am minunat) soarele nu se mai vede, gata cu lumina, se lasa umbra peste tot. Coboram veseli cu cardurile pline de imagini cu care urmeaza sa ne laudam la cei ce au ramas in cabana :) Ajungem pe intuneric, putin obositi dar nu suficient incat sa dam skip la niste papanasi buni, cateva beri si povesti despre gadget`uri, aplicatii si alte cele. Cam asta a fost pe scurt prima zi din Ciucas, va urma curand si postarea cu ziua a doua insotita de un rasarit frumos si o urcare pe varf. Va las acum sa vizionati selectia cu cele 12 cadre si daca v-au placut si doriti sa le share`uiti, eu nu ma supar… :) Enjoy!
Locatie: Muntii Ciucas – Romania
Echipament: Canon EOS 5D mark II & Canon 17-40mm f/4 L & Canon 70-200mm f/4 L.
Daca v-au placut imaginile, nu uitati va rog de butoanele pentru share :)
Va multumesc mult de tot !!!
